Cum a motivat judecătorul decizia de achitare a fostului vicepreședinte al CJ Suceava

Decizia de achitare luată în cazul fostului vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava Silviu Cristinel Crețu a fost luată după ce magistratul a ajuns la concluzia că acuzațiile din dosar nu sunt susținute cu suficiente probe.

”După efectuarea completă a cercetării judecătoreşti, instanţa constată însă că nu sunt dovedite, dincolo de orice îndoială, toate elementele de tipicitate obiectivă cerute de normele de incriminare”, este concluzia judecătorului de caz.

Magistratul spune că primirea sumei de bani a fost dovedită, ”însă instanţa reţine că pretinderea sumei nu este dovedită, acuzaţia fiind întemeiată exclusiv pe cele declarate de către martorul denunţător şi pe o probă indirectă. Din înregistrarea convorbirilor nu rezultă cu certitudine că inculpatul i-a pretins în mod efectiv martorului denunţător o sumă de bani. Pretinderea trebuie să fie neechivocă şi să rezulte în mod cert din probe. Instanţa reţine că printre altele, în discuţii se precizează: <...: Îi vorba că… așa cum am vorbit, îi dăm drumul la fel ca prima dată… A.: Da!> În primul rând, instanţa observă că nu se menţionează în mod expres o sumă de bani şi scopul pentru care s-ar proceda <la fel ca prima dată>. De asemenea, nu se poate concluziona în privinţa subiectului abordat anterior de către cei doi (<aşa cum am vorbit>). Astfel, în primul rând, prima remitere de bani s-a făcut fără ca cei doi să discute în privinţa unui scop bine determinat legat de acea remitere. În al doilea rând, prima dată se pretinde că s-ar fi urmărit influenţarea unor persoane decidente din cadrul Consiliului Judeţean, iar a doua oară se pretinde că s-ar fi urmărit implicarea directă a inculpatului”.

• Singurul aspect cert este acela al primirii banilor

În plus, magistratul care a dat soluția în acest dosar arată că martorul denunțător, Ioan Vasile Rîpan, își făcuse cunoscută nemulțumirea vizavi de faptul că reprezentanții Consiliului Județean Suceava au pus în executare scrisorile de garanție.

Această nemulțumire a apărut între decembrie 2020 și aprilie 2022, datele când s-ar fi consumat cele două infracțiuni de luare de mită, de câte 40.000 de euro fiecare.

”Nu se poate stabili cu certitudine dacă primirea/pretinderea sumei de bani s-ar fi realizat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui astfel de act determinat, ori îndeplinirea unui act individualizat, contrar îndatoririlor.

Din probe, după epuizarea probatoriului, instanţa nu a identificat vreo referire făcută cu privire la legătura dintre primirea sumei de bani şi vreuna dintre conduitele anterior enumerate. Instanţa reţine că la momentul la care inculpatului îi este remisă suma de bani, acesta poartă o discuţie cu martorul denunţător despre efectuarea plăţilor la timp. Simpla discuţie pasageră despre efectuarea la timp a plăţilor dintre cei doi apreciază instanţa că nu poate fi pusă în directă legătură cu remiterea sumei de bani, în condiţiile în care nu există nicio probă certă din care să rezulte această conexiune între faptul primirii banilor şi efectuarea plăţilor şi în condiţiile în care acuzarea nu se referă la efectuarea plăţilor ca act care intra în îndatoririle de serviciu ale inculpatului.

Raportat la starea de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, se observă că fapta concretă ce a fost comisă de inculpat nu reprezintă infracţiune, nefiind prevăzută de legea penală, întrucât îi lipseşte tipicitatea obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă. Singurul element concret dovedit îl reprezintă primirea de bani, însă în lipsa celorlalte elemente constitutive ale infracţiunii fapta nu poate constitui trafic de influenţă.

Din cuprinsul normei de incriminare rezultă cu evidenţă faptul că promisiunea de a determina un funcţionar să aibă o anumită conduită este de esenţa acestei infracţiuni, promisiunea fiind un element al laturii obiective a infracţiunii.  Altfel spus, în lipsa promisiunii (act ce trebuie să fie explicit, exteriorizat, fiind exclusă ideea de promisiune implicită, tacită) nu se poate vorbi de trafic de influenţă, nefiind suficiente celelalte două acţiuni, respectiv ca autorul să pretindă sau să primească bani şi să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar”, a explicat judecătorul de caz de ce acuzația de trafic de influență nu se susține din probele de la dosar.