Prezentare de carte: †Damaschin Dorneanul, CHIPUL Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava reflectat în texte imnografice, Editura Crimca, 2024

Mărturisirea neîndoielnică a credinței ortodoxe, puterea de a suferi moartea martirică pentru apărarea dreptei credințe, puterea de a înfrunta orice primejdii, chinuri, pentru mărturisirea dreptei credințe până la moarte, puterea de a săvârși minuni după moarte, răspândirea miresmei de sfințenie după moarte, toate acestea și multe altele sunt motivele și temeiurile cinstirii celui care a fost Ioan, negustorul din Trapezuntul bizantin, născut acum mai bine de șapte veacuri în rândul sfinților, și care a fost “înnoitor al mucenicilor”, ocrotitor al Țării Moldovei și al Dinastiei Mușatine, ocrotitor al credincioșilor.

Pentru numele lui Hristos pătimind, Sf. Ioan cel Nou și-a înveșmântat trupul cu trandafirii rănilor și cu însângerările mucenicești și le-a înfrumusețat. Și de aceea, de pe pământul românesc, pe care l-a sfințit cu sângele său, prin sfintele moaște așezate în vechea catedrală mitropolitană a Moldovei, lanul de grâu frumos al Bisericii Ortodoxe al Mântuitorului Iisus Hristos a fost lucrat în sfânta mănăstire de preoții care, cu stăruință și zel apostolic, au ținut aprinsă candela conștiinței noastre pentru păstrarea credinței strămoșești, pentru unitatea în cuget și simțiri a celor care nu au precupețit nimic pentru apărarea Bisericii lui Hristos.

Viața și pătimirile Sf. Ioan cel Nou de la Suceava au fost prezentate în decursul timpului prin linii și culori în icoane, pe zidurile vechilor ctitorii voievodale, în reliefurile gravate cu multă iscusință ale raclei sale, cea mai veche piesă de orfevrerie de argint din Țara Moldovei. Nu puține pagini au fost dedicate, atât în istoriografia românească, cât și cea străină acestui subiect.

Iată însă, că a sosit și vremea a cunoaște aspecte din Viața și pătimirile Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, așa cum este tâlcuită în imnografie. Și acest lucru se datorează osârdiei cu care, ani la rând, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul – episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, slujind lângă racla cu sfintele moaște, și-a propus și a reușit fără nici o îndoială, o încercare de hermeneutică teologică și duhovnicească a textelor imnografice din cadrul Vecerniei Mici, Vecerniei și Utreniei.

Astfel, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la tânăra și prestigioasă Editură Crimca a apărut această lucrare pe care o supunem atenției cititorilor.

Așa după cum putem vedea încă din Nota asupra ediției, autorul ne aduce în atenție faptul că paginile ce urmează a le citi sunt menite spre o: ”înțelegere dincolo de cuvinte a felului cum se cade a ne apropia, doxologic și duhovnicește, de icoana din imnuri zugrăvită a Sfântului Mucenic Ioan cel Nou”.

Pe bună dreptate, părintele prof. univ. dr. Viorel Sava în rândurile scrise sub titlul Miride în cuvinte, de suflet ziditoare se întreabă : “cum s-a întâmplat ca o Biserică Ortodoxă atât de intens liturgică, precum este cea română, cu teologi atât de importanți, gânditori de mare profunzime și condeieri iscusiți, având la îndemână un tezaur imnografic unic în spațiul creștin de pretutindeni, să valorifice atât de puțin și, adesea, atât de superficial, această bogăție inepuizabilă ascunsă în cuvintele imnului liturgic”.

Structurată în două capitole : Slujba Vecerniei  și Slujba Utreniei,  fiecare capitol având la rândul lui subcapitolele aferente, cartea :”împletește, în duh de doxologie, afirmații dogmatice, expresii-metafore de venerare a sfântului și îndemnuri mobilizatoare pentru participarea la slujbe” după cum subliniază autorul cărții.

Fiecare subcapitol are un titlu care îl pregătește pe cititor în a fi cu luare aminte la ceea ce citește și a înțelege tâlcuirea făcută. Iată spre exemplul în subcapitolul Mucenicul – alter Christus autorul pune accent pe relația dintre jertfa mucenicului și Jertfa lui Hristos, cea dintâi fiind întruparea celei din urmă.

Modul în care de peste șase veacuri pelerinii se adună lângă Sf. Ioan, cu ce evlavie se închină, cum își ating hainele, capetele, fruntea și pruncii de racla Sf. Ioan cel Nou, cum aduc flori de tot felul, cum le ating de racla Sfântului ca să le sfințească, cum își spun aici necazurile și bucuriile, cum cer binecuvântare, cu ce credință ascultă rugăciunile care se fac mai ales în mijlocul curții și cu ce bucurie cântă, se roagă sau stau de veghe fără odihnă, zile și nopți, este același și greu de cuprins în cuvinte. Și totuși, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, în subcapitolul Cinstirea Sfântului Ioan și efectele duhovnicești ale acesteia dă un înțeles pelerinajului la Sf. Ioan, la racla: “unde sfintele moaște sunt purtătoare de mirerasmă, efect al biruinței vieții, a luminii, anticipând starea de după Înviere”, pentru că sfântul: ”spre noi privește” făcându-se: ”celor credincioși fierbinte ajutător”.

Faptul că Sf. Ioan cel Nou de la Suceava a fost, este și va fi socotit pe bună dreptate patronul și ocrotitorul Țării Moldovei, este atent justificat în subcapitolul Cultul Sf. Ioan cel Nou – semnificații dinastice, al Dinastiei Mușatine în special, și nu numai, în sensul rolului pe care l-au avut sfintele moaște în :“legitimarea instituțiilor laice și ecleziastice ale statului”.

În Capitolul II, autorul încearcă și reușește pe deplin: ”o hermeneutică teologică și duhovnicească a textelor dedicate Sfântului Ioan cel Nou” în cadrul Utreniei, unde descifrăm conturul complet al sfântului, portret de: ”următor al lui Hristos, înnoitor al mucenicilor”.

Lectura acestei cărți este ușurată și prin materialul iconografic ce însoțește textul, imagini atent alese în strânsă legătură cu textul ce le însoțește, contribuind astfel și mai bine la conturarea chipului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.

Când cultul Sf. Ioan cel Nou a rodit în cultură, el s-a deschis spre universalitate, iar când cultura s-a inspirat din cultul sfântului, ea s-a deschis spre eternitate.

Arhid. Vasile M. DEMCIUC