Constantin MOLDOVAN

Au trecut alegerile prezidențiale, dar observ că ura continuă să facă ravagii prin sufletele românilor. 

Dacă în perioada campaniei electorale am reușit să înțeleg simpatia declarată - ori… mascată! - pentru unul sau celălalt dintre candidați, acum nu mai pot pricepe bășcălia ieftină pe care anumiți indivizi continuă să o afișeze fără noimă, alimentând frustrări mai mult sau mai puțin exteriorizate. Jigniri impardonabile - unele adăpostite sub umbrela așa-ziselor glumițe nevinovate! - neapărat însoțite de celebrele emoticoane-rânjet, sunt aruncate pe toate rețelele de socializare, iar cei vizați (și simpatizanții acestora) n-au voie să se supere pentru că ar da dovadă că sunt limitați în gândire, deoarece - nu-i așa?! - umorul este apanajul oamenilor inteligenți. 

Ei bine, bunul-simț, precum și ceva experiență în domeniu îmi spun că, totuși, umorul înseamnă altceva decât injuriile și insultele așa-zis comice, indiferent cui sunt adresate. 

Apoi zvonurile cu războiul care bate la ușă, iar ăștia de acum îi deschid, pe când ceilalți (să fi fost!) ar fi pus lacăte și ar fi înălțat baricade… 

Și globaliștii, și religia, și americanii, și rușii, și încorporările, și… extratereștrii, și tot felul de scenarii care ar urma să se petreacă întocmai… 

Dezinformări, hăhăieli interminabile, lipsa bunei cuviințe și menținerea unei stări de frică, de incertitudine, nu fac decât să păstreze (ba chiar să accentueze!) divizarea societății în ,,ai lor’’ și ,,ai noștri’’. Iar ăsta este, fără exagerare, adevăratul pericol ce îi amenință pe români! 

Oricum, detașat ies în evidență cei care (pe unde apucă!) asasinează, efectiv, frumoasă limbă română! Fără rușine, cu un tupeu nesimțit, ba chiar erijându-se în formatori de opinie. 

Nu înțeleg de ce aceștia nu se limitează la discuțiile cu familia, vecinii, amicii și intră pe rețelele de socializare pentru (cred ei!) a da lecții, prin aceasta spulberând, de fapt, orice îndoială cu privire la ceea ce reprezintă. Spunea cineva: ,,degeaba te îmbeți dacă nu te faci și de… rahat.’’ Probabil că la fel e și când ești prost! Închei spunând așa: dacă nu vom conștientiza că doar împreună putem fi puternici, iertându-ne și ajutându-ne unii pe alții, ne vom pierde într-un viitor al dezbinării și violenței, rămânând tributari orgoliilor care ne macină efemera existență… Și nu (ne) va fi bine. Hai ROMÂNIA! 

GÂNDURI

În lume-atâta ură ne desparte, 

Iar oamenii nu-nvață să iubească, 

Încât pe drumul nostru către moarte

N-om ști a face sufletul să crească.

Nu vom putea să împlinim menirea

Care ne-a fost, cândva, încredințată,

Nici n-om putea atinge… nemurirea

Atât de mult dorită și cântată.

Și ne-om trezi la margini de visare,

Epuizați, cu gânduri amorțite,

Purtând în inimi dorul, care doare, 

Din viața ce-a trecut pe nesimțite. 

Constantin MOLDOVAN 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!