Președintele Nicușor Dan fiind ales, totuși, câțiva cunoscuți plecați ”la muncă” se încăpățânează să se victimizeze, punându-i în cor un diagnostic psiho-medical: cel de autism, atenționându-mă pe diverse căi. Nu mai detaliez aici atitudinea foarte numeroșilor neosuveraniști, centrată pe violență, amenințări și limbaj vulgar. Este o stare interioară permanentă, veche, cu potențial exploziv, care și în viitor va aștepta doar aprinderea fitilului. Asta însemnând că cei care s-au relaxat spunându-și că, evitând alegerea lui George Simion, ”Ne-a trecut glonțul pe lângă ureche”, doar se amăgesc. Gloanțele rămânând pe țevi și în magazii.
Interesantă - și totalmente în afara medicinei! - este paleta de calificări a acestor revoltați psiho-diagnosticieni. O paletă ce se întinde de la muncitor calificat în construcțiii și culegător, la tranșator în abatoare și ajutor de zidar etc... Mai sunt și persoane cu studii superioare - făcute, ”ca să fie” - dar care prin străinătățuri s-au pliat ofertelor de acolo, practicând fie profesii neiubite, fie te miri ce ocupații neplăcute, îngrijirea persoanelor vârstnice fiind frecventă.
Strident este faptul că și unii, și alții nu își pun problema sau nu înțeleg cum de multe alte milioane de cetățeni români, totuși, au rămas în țară, găsindu-și menirea aici! Loc unde rostirea lui John F. Kennedy ”Nu vă întrebați ce poate face țara pentru voi, ci ce puteți face voi pentru țară” își găsește aplicația.
Cert este - faptul fiind dovedit științific la ora actuală - că în creier sediul inteligenței, al creativității, al inventivității etc., într-un cuvânt, al priceperilor diverse personale, fiind diferit de cel al semnalelor conștiinței de sine (și ale conștientizării sensului personal), duce la astfel de prăpăstii și competențe psiho-medicale ”de tejghea”; care, rostite ”ca-n tramvai”, prind la alții aflați în aceeași inocentă prăpastie.
Ceea ce neuroimageria cerebrală revelează în ziua de azi este o realitate pe cât de surprinzătoare și amuzantă, pe atât de... tragică: faptul că, la nivel cerebral, centrii și circuitele care se activează în capul celor năruiți amarnic și fidel pe un dictator – pe o ideologie sau alte pasiuni (adesea nocive) - sunt reprezentate de aceleași structuri neuronale care se activează - ”aprinzându-se”- și la omul îndrăgostit în ”săptămâna oarbă”! Da!... De reținut!
Este motivul pentru care, aceleași neuroconexiuni emoționale excitându-se, rezultă evantaiul de sincere și inconștiente manifestări din totala îndrăgostire ”la prima vedere”, situație în care lipsa rațiunii se îngemănează cu gelozia și posesia, cu slugăreala – elegant numită „servitute” – și cu ura față de dușmani; de data asta dușmanii noului ”cuplu” fals intim și de masă: ”eu și iubitul”... dictator. Căci, nu-i așa?... Sunt destui care pentru omul iubit ar face - și fac - moarte de om! Doar că, de data asta, nefiind vorba de cuplul casnic din doi, ci de cuplul dictator-mase, consecințele pot fi grave la nivel de societate, în cazul reușitei electorale a acestui fel de lider. Numărul mare al celor care, fidelizați, i s-ar dedica total, generând camarila ierarhică a aparatului de represiune.
”Curățarea” societății exercitată de cei puternici asupra celor care nu sunt asemenea lor - după criterii aleatorii, ideologice sau chiar științifice (medicale) - este un scenariu cunoscut și care, din nefericire, se conturează în lume. Iar la baza acestei stări se află ”dresura” exercitată în generații de-a rândul, centrată pe violență și pe sloganul ”Învingătorul ia totul”. Faptic, un slogan capitalist!
Cineva s-ar putea întreba firesc: ”Dacă învingătorul ia totul, atunci de ce are atâția fani slugarnici și gata de orice?” Iar răspunsul e simplu: Întrucât, ei, nefiind mulțumiți de ce fac, cine sunt și cum trăiesc, nădăjduiesc în protecția acestuia soldată - material vorbind – cu firimiturile căzute de la masa îmbelșugată a acestui stăpân, semn al grijii și milei sale, individual arătate.