Mihai MOISOIU

În tumultul vieții moderne, unde interacțiunea constantă pare norma și extrovertirea este adesea lăudată, timiditatea rămâne o trăsătură de caracter adesea neînțeleasă și, uneori, stigmatizată. Nu este o boală sau o slăbiciune, ci mai degrabă o tendință comportamentală, o sensibilitate specifică în fața situațiilor sociale, o prudență nativă. Este o stare de disconfort sau inhibiție în situații sociale noi sau în prezența persoanelor necunoscute, variind de la o ușoară stânjeneală la o teamă intensă de judecată. Nu trebuie confundată cu introversia. Un introvertit se reîncarcă în singurătate, putând fi totuși confortabil social, pe când timidul își dorește conexiuni, dar se simte blocat de anxietate. Manifestările fizice includ transpirații, palpitații, roșeață, iar la nivel cognitiv, o preocupare excesivă pentru percepția celorlalți și teama de a greși.

Cauzele timidității sunt complexe. Predispoziția genetică/temperamentală sugerează că unii oameni se nasc mai reactivi la stimuli sociali, fiind predispuși la anxietate socială din copilărie – o tendință, nu o condamnare. Experiențele din copilărie joacă un rol crucial. Un mediu familial critic, prea protector sau lipsit de interacțiuni sociale, alături de experiențe negative timpurii (ridiculizare, respingere, eșecuri sociale), pot imprima teama de interacțiune. Factorii culturali influențează și ei timiditatea, unele culturi valorizând modestia, iar altele promovând deschiderea. Educația și mediul școlar, prin presiunea de a fi perfect, teama de evaluare, bullying sau lipsa oportunităților de a exersa abilitățile sociale, pot amplifica timiditatea.

Deși adesea asociată cu copilăria, timiditatea persistă și la vârsta adultă, având un impact semnificativ. În carieră, persoanele timide pot evita să-și exprime ideile, să ceară promovări sau să-și asume roluri de lider, ducând la oportunități pierdute. Studiile arată că, deși angajatorii apreciază ascultarea activă și gândirea profundă a timizilor, aceștia sunt mai puțin vizibili. În relații, timiditatea poate îngreuna inițierea de prietenii sau relații romantice, exprimarea sentimentelor sau rezolvarea conflictelor, putând duce la izolare socială sau relații superficiale. Chiar și în viața de zi cu zi, situații simple precum a face o comandă la restaurant sau a cere indicații pot deveni surse de anxietate.

Paradoxal, timiditatea are și avantaje notabile. Persoanele timide sunt adesea buni ascultători, procesând informațiile înainte de a vorbi. Sunt observatori atenți, remarcând detalii. Fiind gânditori profunzi, petrec mai mult timp reflectând și analizând, ceea ce îi face mai puțin impulsivi. Datorită sensibilității lor, sunt adesea mai empatici. Atunci când se angajează într-o sarcină, persoanele timide sunt perseverente. Aceste calități sunt valoroase în orice domeniu.

Există preconcepții comune despre timiditate care merită demontate. Nu este un semn de lipsă de inteligență sau competență; mulți timizi sunt inteligenți și creativi, dar au dificultăți în a se exprima public. De asemenea, este fals că timizii nu vor să interacționeze; adesea își doresc conexiuni profunde, dar sunt inhibați de teamă. Nu în ultimul rând, timiditatea poate fi depășită; deși e o trăsătură, poate fi gestionată și atenuată prin efort conștient și strategii adecvate.

Există mai multe strategii eficiente pentru a gestiona și a depăși timiditatea. O abordare esențială este expunerea treptată la situații sociale. De exemplu, dacă te temi să vorbești în public, poți începe prin a-ți exprima o opinie într-o ședință restrânsă, apoi să prezinți un scurt raport și abia după aceea să te gândești la o audiență mai mare. Cu cât te expui mai des și cu succes, cu atât nivelul tău de anxietate va scădea.

Un alt sfat important este să te concentrezi pe ceilalți, nu pe tine însuți. Timiditatea se alimentează adesea dintr-o autocunoștință excesivă. Schimbă-ți focusul de la „cum arăt eu?” la „ce pot învăța despre această persoană?” sau „cum pot contribui?”. Pune întrebări deschise, ascultă activ și arată un interes autentic. Acest lucru reduce presiunea asupra ta și îți oferă un scop în interacțiune.

Pregătirea este cheia înainte de o situație socială sau profesională stresantă. Gândește-te dinainte la câteva întrebări pe care le poți pune, la subiecte de conversație sau la punctele cheie pe care vrei să le prezinți. Repetiția mentală sau fizică te poate ajuta să te simți mai stăpân pe situație.

Este crucial să reformulezi gândurile negative. Timiditatea este adesea alimentată de un dialog interior critic, cu afirmații precum „voi spune ceva prost”. Conștientizează aceste gânduri și contestă-le. Înlocuiește-le cu afirmații realiste și constructive, cum ar fi „este în regulă să fiu emoționat” sau „pot să mă descurc”.

Nu în ultimul rând, practică tehnicile de relaxare și mindfulness. Exercițiile de respirație profundă, meditația sau tehnicile de mindfulness te pot ajuta să gestionezi manifestările fizice ale anxietății. Aceste practici te ajută să fii mai prezent în momentul actual, reducând supraanaliza și teama de viitor.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com