Gabriel MANȚĂ

Am avut goluri, am avut spectacol? Am avut, peste media competiției, peste media finalelor. Dar dacă la asta nu contribuie ambele echipe se cheamă că nu avem ”dramă”, adică suspans. Eu nu m-am putut opri pe parcursul meciului dintre PSG și Inter, și sunt sigur că și mulți dintre dumneavoastră, să mă gândesc la cum ar fi arătat jocul cu Barcelona în locul italienilor. Un mic moment de imaginație, căci Inter și-a binemeritat locul în finală, deși tot stocul de momente magice s-a consumat în dubla cu catalanii. Începând cu Sommer, capabil să leviteze la colțul lung după acoladele lui Yamal, dar învins de finalizări mai telurice ale parizienilor, și terminând cu călcâiele sau foarfecile lui Thuram și Dumfries! Nu mai pomenesc de Acerbi, care o înviase pe Inter în minutul 90+3 al returului cu catalanii, iar acum a fost depășit total la treaba lui de bază, aia de fundaș. Cât despre finețea la finalizare a lui Frattesi, cel cu golul calificării, acesta nici n-a mai intrat. Închei bilanțul italienilor cu Di Marco, autorul moral al scorului de la pauză: la primul gol i-a scos din ofsaid pe francezi, ducându-se cu adversarul nepermis de mult în spatele liniei ținute de colegi, iar la golul secund a stat rău la blocaj, întorcându-se aproape total cu spatele! Și iată cum echipele din Milano dețin diferențele cele mai mari în finale de Cupa/Liga Campionilor, Milan în favoarea sa (4-0 cu Steaua, în 1989), iar Inter la pasiv, 0-5 cu PSG.

Povestea frumoasă a lui PSG este frumoasă prin ceea ce a devenit pe parcurs. Că bani băgați cu ghiotura în diverse cluburi s-au mai văzut. S-au adus vedete după vedete, nu demult Parisul avea 3 din primii 5 fotbaliști ai lumii, dacă nu chiar din primii 4! Dar de pe bancă în primul rând se gestionau diversele probleme de personalitate care veneau la pachet cu marile vedete. Impresia mea este că șeicul a apelat la strategia cu tineri a lui Luis Enrique mai mult ca să mai respire o perioadă cu banii, nu cred că-și imagina un asemenea scenariu. Și, cu acest succes fulminant, care n-o mai lasă pe Marseille singură la panoul de onoare al fotbalului francez, Luis Enrique îl depășește pe Guardiola la impactul asupra fotbalului din zilele noastre. Să nu uităm că în acest sezon PSG a bătut toată crema fotbalului englez, primele trei clasate (pe City a lui Guardiola în grupă), plus Aston Villa! E clar că toată echipa este una perfect echilibrată între experiență și tinerețe, dar cei din față sunt emblematici. Iată, Dembélé, dintr-un jucător prăbușit la Barcelona, a renăscut pe model Djokovic, cu nutriționist și fizioterapeut personali, iar acum are șanse de a deveni Balon de Aur! El este încadrat de un Kvaratskhelia aflat la apogeu și de un adolescent, practic, precum acest nemaipomenit Doué, care devine jucătorul cel mai de impact în istoria finalelor acestei competiții, cu două goluri și un assist! Franța are ce să sărbătorească și să privească încrezătoare la Cupa Mondială de la anul.