Presa culturală, necesară, dar pe cale de dispariție

”A fi sau a nu fi?” – aceasta este întrebarea nerostită, dar la care s-au oferit răspunsuri în cadrul unei interesante dezbateri care a avut loc în spațiul expozițional al Teatrului ”Matei Vișniec” Suceava, în cadrul festivalului pe care îl organizează cu succes de nouă ani.

Masa rotundă ”Presa culturală, încotro?”, moderată de prof. univ. dr. Călin Ciobotari, jurnalist cultural, i-a avut ca invitați pe Aura Corbeanu, vicepreședinte UNITER, Oana Borș, autor la Observator Cultural, Roxana Dumitrache, manager la Institutul Cultural Român, Doru Mareș – critic de teatru și jurnalist, Claudiu Groza – teatrolog, Doina Cernica – scriitoare și redactor la Crai Nou, Ovidiu Vintilă – redactor-șef la revista Bucovina literară. Lor li s-au alăturat în discuții și alți jurnaliști și critici de teatru din public, dezbaterea suscitând un real interes.

”Cei care fac presă culturală în secolul 21 practică un fel de joc inconștient și inutil, ca orice joc”, a spus Călin Ciobotari, redactor-șef la revista Dacia Literară, care împlinește 185 de ani de la înființare, băgând ”bățul prin gard”, pentru a stârni discuțiile, pro și contra.

”În general, când discutăm de presa culturală, există două poziționări extreme. Dacă imaginăm o axă, cei din capătul din stânga vor spune că e ceva muribund, că vorbim de fantome. La celălalt capăt sunt cei entuziaști, care spun că sunt ultimul bastion al culturii scrise și că trebuie oglindite dinamicile culturale prin activitatea lor. Cum vă poziționați pe această axă?”, a continuat el ideea, mai detaliată.

Doru Mareș s-a declarat de un optimism moderat, în sensul în care nu crede că presa culturală este pe cale de dispariție, ”dar că drumul e mult mai vulnerabil și nu se vede autostrada. Pentru un segment de oameni va rămâne necesară presa culturală. Nu cred că mai are vocația sau instrumentele de a acționa ca în secolul 19 sau 20”.

Mai încrezătoare s-a dovedit a fi Roxana Dumitrache, care e convinsă că ”oamenii au o încredere fundamentală în scris și în puterea acestuia”.

”Nu avem cum renunța la presa culturală, este important ca actul artistic să fie secondat de profesioniști”, spune Aura Corbeanu.

”Cultura nu mai are aceeași importanță în viața societății, nu mai e un instrument, o instanță. Trebuie să ne recucerim cumva locul, asta înseamnă o redefinire a poziționării noastre”, afirmă și Oana Borș.

O bună parte a discuției s-a axat pe remunerarea jurnalismului cultural, concluzia unanimă fiind că doar din asta nu se poate trăi, cum era posibil în alte vremuri...