Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Lansarea de miercuri, la Suceava, a volumului „Șapte zile cu Cezar Ivănescu”, care este de fapt transcrierea unui „interviu-fluviu” realizat cu marele poet de către scriitorul și jurnalistul Viorel Ilișoi, s-a concretizat în trei ore în care autorul cărții a dezvăluit complexa și copleșitoarea personalitate a celui pe care l-a intervievat.
Interviul a fost realizat la începutul anului 1997, astfel că Viorel Ilișoi a explicat mai întâi de ce a fost nevoie de 28 de ani ca această carte să ajungă la cititori. Mai întâi, promisiunea pe care i-a făcut-o poetului, că volumul va fi publicat după moartea lui, survenită după o intervenție chirurgicală.
Despre interviu, Viorel Ilișoi a arătat că „am avut câteva momente când literalmente m-a înspăimântat virulența lui”. „Îi măcelărea pur și simplu, din cuvinte, pe Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Augustin Buzura, Petru Romoșan, Mihai Ursachi, Ștefan Aug. Doinaș, Dan Laurențiu, George Astaloș, Emil Brumaru, cam pe toți la care se referea. A ținut-o tot așa, într-o invectivă. Nu-l puteam stăpâni. Dar nici nu m-am străduit prea tare, fiindcă Ivănescu, în furia lui devastatoare, era fermecător, înjura ca un poet, ca un om construit din cărți, nu ca un birjar. Și am avut temei să mă sperii de violența aceea, întrucât chiar lui i s-a părut de câteva ori că exagerează, cerându-mi să mai tai la transcriere, iar la final mi-a cerut să nu public cartea decât după moartea lui”, a povestit autorul.
Iată cum a fost văzută moartea lui Cezar Ivănescu, la nici 67 de ani, de poetul și scriitorul Ion Murgeanu, citat în carte: „Astfel, se încununează cu spini, în loc de binemeritați lauri, triada tragică a poeților de geniu veniți din Moldova ca să moară la București [Mihai Eminescu, Nicolae Labiș și Cezar Ivănescu]”.
Viorel Ilișoi și-a exprimat ferma convingere că „Șapte zile cu Cezar Ivănescu” va rămâne „un document de mare forță pentru clarificarea unei epoci, că va zdruncina ierarhiile literare osificate și că, odată cu poetul, va ridica în legendă și personajul – fiindcă Don Cezar era fără îndoială un personaj fabulos, nu puteai rămâne indiferent în fața lui: ori îl luai la palme, riscând să primești o ripostă înzecită, ori îl admirai din prima clipă”.
· „Era o continuă magie să fii în preajma lui Cezar Ivănescu și să-l asculți vorbind”
O altă latură a lui Cezar Ivănescu, de refuz al oricărui compromis, îndeosebi cu regimul comunist, a fost subliniată de Viorel Ilișoi prin citarea filozofului Petru Creția, care l-a numit pe poet „om nemaculat de nicio închinare”, „om curat și, în curățenia lui, neînfricat ca un gladiator de neam înalt”. „Pe Cezar Ivănescu îl venerez ca poet și îl onorez ca om, așa pătimaș cum este și uneori nedrept în numele unei mai înalte dreptăți. Așa violent cum poate să pară celor care nu-i cunosc nici generozitatea de mare senior al inimii, nici suava blândețe”, a spus Creția despre Ivănescu.
Autorul a evidențiat că fiecare dintre cele 7 capitole ale interviului, care se întinde pe 600 de pagini, cuprinde „câteva pagini dogoritoare” din discuția sa cu poetul „de o erudiție care te castra”, care avea „acea mare cultură capabilă să susțină o mare operă”.
„Cezar Ivănescu te putea face să plângi sau să exulți de încântare, putea să te ridice la cer și să te trântească la pământ într-o singură frază, să te plimbe în car de foc prin lumea înaltă a ideilor, căci era un erudit și avea o minte neobosită. (...) Indiferent ce spunea, îl ascultai fermecat, pentru că vorbea frumos, colorat, cu toată măiestria poetului din el, vorbea cursiv, coerent, cu mult patos, cu un limbaj elegant, mereu proaspăt, mereu surprinzător. (...) Era o continuă magie să fii în preajma lui Cezar Ivănescu și să-l asculți vorbind, mai ales atunci când se înfierbânta, fie de furie, fie de o exaltare căreia i se încredința cu toată ființa. Aveai din primul moment revelația că te afli în fața unui om cu totul excepțional, parcă de pe altă lume”, a mărturisit Viorel Ilișoi.
Povestirile despre personalitatea și opera lui Cezar Ivănescu de la întâlnirea cu cititorii, moderată de poetul Ioan Manole, s-au intersectat cu relatarea unor aspecte din lumea scriitorilor, mai puțin cunoscute publicului larg. Pentru câteva ore, la Centrul Cultural Bucovina au fost și Nicolae Labiș, Marin Preda, Nichita Stănescu, alături de aceștia fiind evocați și alți literați care direct sau prin ceea ce au scris s-au încrucișat cu Cezar Ivănescu.
