Mihai MOISOIU

Într-o lume care ne îndeamnă constant la conexiune și empatie, există comportamente subtile, adesea trecute cu vederea, care erodează încrederea și dăunează relațiilor interumane: nepăsarea, sarcasmul și glumele proaste. La prima vedere, pot părea inofensive, simple scăpări sau forme de umor. Însă, privite prin lentila psihologiei, aceste atitudini se transformă în arme silențioase, capabile să provoace răni adânci și să lase cicatrici emoționale.

Nepăsarea este, în esență, absența interesului sau a preocupării față de sentimentele, nevoile sau experiențele celorlalți. Nu este vorba despre o acțiune directă de răutate, ci mai degrabă despre o lipsă de acțiune, o indiferență care poate fi la fel de dureroasă. Atunci când o persoană dragă își deschide sufletul, împărtășind o bucurie sau o suferință, iar răspunsul este o privire goală, un „aha” distrat sau, mai rău, o schimbare de subiect, mesajul transmis este clar: „Nu-mi pasă.”

Psihologic, nepăsarea activează în creier aceleași circuite de durere ca și o rănire fizică. Studiile arată că respingerea socială, chiar și sub forma indiferenței, poate duce la o creștere a nivelului de cortizol (hormonul stresului) și la o scădere a stimei de sine. Oamenii se simt invizibili, neimportanți, iar pe termen lung, acest sentiment de lipsă de valoare poate duce la depresie, anxietate și izolare socială. În mediul profesional, nepăsarea unui lider față de problemele echipei poate demotiva, reduce productivitatea și genera un climat toxic. În familie, nepăsarea dintre parteneri sau părinți și copii erodează legăturile emoționale și distruge fundația relației.

Sarcasmul, definit ca utilizarea ironiei pentru a batjocori sau a exprima dispreț, este adesea confundat cu inteligența sau cu o formă sofisticată de umor. În realitate, este o comunicare agresivă, pasiv-agresivă, care subminează direct sau indirect valoarea celuilalt. „Ești un geniu!”, spus cu o grimasă de superioritate atunci când cineva face o greșeală minoră, nu este o glumă, ci o jignire mascată.

Impactul psihologic al sarcasmului este complex. Pe de o parte, receptorul poate simți confuzie – „Sunt lăudat sau sunt criticat?”. Această ambiguitate creează o tensiune psihologică și un sentiment de insecuritate. Pe de altă parte, scopul real al sarcasmului este de a diminua sau de a ridica pe sine prin coborârea celuilalt. Persoanele care folosesc frecvent sarcasmul pot fi percepute ca fiind ostile, cinice și lipsite de empatie. Cei vizați de sarcasm resimt adesea o senzație de umilire, de rușine și de frustrare, chiar dacă încearcă să mascheze aceste emoții. Relațiile bazate pe sarcasm se caracterizează prin lipsă de încredere și comunicare deficitară, ducând adesea la conflicte nerezolvate și resentimente acumulate.

Glumele proaste – fie că sunt nepotrivite, vulgare, discriminatorii sau pur și simplu lipsite de umor – reprezintă o altă formă de agresiune verbală. Diferența dintre o glumă amuzantă și una proastă este adesea definită de context, de public și, mai ales, de intenție și empatie. O glumă despre o anumită etnie, orientare sexuală, dizabilitate sau chiar o simplă trăsătură fizică, rostită sub pretextul „e doar o glumă”, poate fi extrem de dureroasă pentru cel vizat sau pentru cei care se identifică cu grupul țintă.

Psihologic, glumele proaste pot avea un impact devastator asupra stimei de sine a victimei. Acestea normalizează prejudecățile, creează un mediu ostil și pot contribui la o cultură a bullying-ului. Persoana vizată poate începe să internalizeze criticile, să se simtă jenată de propria identitate și să dezvolte un sentiment de izolare. Chiar și cei care sunt martori la astfel de glume, dar nu reacționează, pot resimți o disonanță cognitivă, o neplăcere morală și pot ajunge să se simtă complici. Umorul, în forma sa sănătoasă, ar trebui să aducă oamenii împreună, să destindă atmosfera și să creeze o stare de bine. Atunci când umorul este folosit pentru a denigra sau a jigni, își pierde esența și devine o sursă de durere.

Nepăsarea, sarcasmul și glumele proaste sunt mai mult decât simple comportamente. Ele sunt manifestări ale unei lipse de empatie și responsabilitate socială. Într-o societate care se dorește armonioasă și incluzivă, este crucial să fim conștienți de impactul cuvintelor și atitudinilor noastre. Fiecare interacțiune este o oportunitate de a construi sau de a distruge.

Este timpul să cultivăm o comunicare bazată pe respect, înțelegere și bunătate. A fi atent la sentimentele celorlalți, a alege cuvintele cu grijă și a respinge umorul care rănește nu sunt doar gesturi de politețe, ci acte fundamentale de igienă psihologică și socială. Să ne întrebăm mereu: „Cum ar afecta asta pe celălalt?” Înainte de a rosti o glumă sau un comentariu sarcastic, să reflectăm la intenția din spatele lor. Să alegem să fim surse de sprijin și încurajare, nu de durere și resentimente. Doar așa putem construi relații autentice și o societate mai sănătoasă din punct de vedere emoțional.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com