Dumitru Mugurel VINTILĂ

Democrația este servită prin fiecare aspect al vieții noastre. Dacă, de exemplu, în familie și la școală, acolo unde se formează caracterele și se educă membrii societății - continuă a se aplica metoda pedagogică obișnuită, aceea care impune „autoritatea indiscutabilă” a părintelui, profesorului sau chiar a manualului de școală (cultul personalității), atunci ne vom îndepărta de practica democratică, iar capacitățile astfel formate vor acționa în momente de criză în regim antidemocratic. Pentru a realiza scopuri democratice, trebuie adoptate practici democratice, refugiul în orice fel de alte metode fiind o trădare față de libertatea omului.

Libertatea presei, principiu de bază al unei societăți libere și democrate, se definește prin dreptul indiscutabil pe care îl posedă fiecare om și fiecare popor de a putea, în orice moment dorește, să cunoască evenimentele și adevărul nealterate de interese propagandiste. Acest drept este prevăzut în articolul IF9 (19) din Carta Drepturilor Omului. Codul moral al activității mass-media este împletit cu responsabilitatea socială.

Temelia unei adevărate societăți libere și democrate este economia liberă. C.B. Macpherson, analizând în The Life and Times of Liberal Democracy (1977) teoria lui Thomas Hobbes (1588-1679) despre „societatea de piață”, scria: „Atâta timp cât omul este om numai dacă este liber și liber numai dacă este proprietarul persoanei sale, atunci societatea umană nu poate fi decât o serie de relații între persoane proprietare, deci, o serie de relații de piață.” Adam Smith completează: „Reducerea monopolului de stat și liberalizarea oricărui domeniu al producției sunt cele mai bune mijloace de a crea noi locuri de muncă și prețuri scăzute pentru acel domeniu.” F.A. Hayek afirmă că „pacea internă și internațională depinde de dezvoltarea rapidă și consecventă a economiei.”

În ultimii ani, societatea românească și nu numai a fost lăsată să-și formeze „o opinie” despre democrație pe fondul unei acute problematici sociale, economice și politice nerezolvate. Trebuie depășită prima impresie, înțelegând că cei care ne-au reprezentat până acum nu au fost capabili să înfrunte realitatea, aceea că lumea întreagă s-a schimbat, iar societățile luptă să nu rămână la periferie. Vor să fie libere, iar „libertatea înseamnă libertate”, cum spune Hannah Arendt (1906-1975), indiferent dacă este asigurată de legile vreunui guvern ori stat comunist. În Was ist Aufklarung (1784), Immanuel Kant scrie: „O revoluție poate distruge o tiranie, poate înlătura asuprirea de către oamenii lacomi de câștig și de putere, dar niciodată nu produce a adevărată transformare a modului de a gândi. Noile prejudecăți sunt folosite, ca și cele vechi, drept funii care conduc marea grămadă de oameni care nu cugetă.” Pentru a evita aceasta, nimic altceva nu se cere decât libertatea de gândire care - conclude Hegel în Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte (1837) - „trebuie câștigată prin educație, voință și cunoaștere”. Numai conviețuind liber putem crea o societate bazată pe instituții și legi. John S. Mill afirmă în On Liberty (1859) că „singura atitudine pentru care omul este responsabil în fața societății este atitudinea față de ceilalți.” Să reținem și legătura dintre conducere și libertate. „În fiecare stat - observă Benedetto Croce în Etica e Politica - conducerea politică și libertatea sunt de nedespărțit. Dacă cuvântul libertate zâmbește sufletului, cuvântul conducere (politică) îi dă sufletului seriozitate și rigurozitate”.În felul acesta se evită greșeala pe care o fac unii când laudă izolat conducerea sau puterea, libertatea sau înțelegerea, uitând că acestea sunt un tot.