Eminescu, puntea noastră spre nemurire

Sub semnul geniului eminescian, sâmbătă, 14 iunie 2025, la Biblioteca Municipală din Câmpulung Moldovenesc, s-a desfășurat o manifestare culturală de înaltă ținută, dedicată împlinirii a 136 de ani de la trecerea în eternitate a poetului național Mihai Eminescu.

           Evenimentul, organizat cu sprijinul doamnei prof. Nicoleta Bogoș, managerul Bibliotecii Municipale, s-a desfășurat la inițiativa scriitorului și umoristului Constantin Tiron – președintele Societății Culturale „Voievozi de Obcină” și președinte de onoare al Cenaclului literar „Țara de Sus”. Momentul a prilejuit o ședință comună a membrilor Cenaclului „Țara de Sus” și a Cenaclului „Dor de infinit” din București, condus de prof. Grigore Curcanu.

         Musafirii din Capitală au fost primiți cu căldură de colegii câmpulungeni, reuniți într-un efort comun de omagiere a celui care, prin cuvânt, a dat limbii române genialitate și conștiinței naționale un altar. Eminescu – poetul total, creatorul unei mitologii a identității românești – a fost invocat nu doar prin evocări critice și eseistice, ci mai ales prin poezie vie, recitată cu sufletul.

         Ședința a fost deschisă de prof. Grigore Curcanu, care și-a prezentat echipa: scriitorii Antoneta Marangoci, Marinela Dumitrescu-Enescu, Doru Melnic și Nicolae Pitz – acesta din urmă aflat la Câmpulung nu doar pentru întâlnirea literară, ci și pentru lansarea a trei volume personale: Și proștii au deștepții lor, Tăcerea zilei de ieri și Isus, de la mister la poezie.

         Într-o atmosferă de profundă comuniune literară, prof. dr. Neculai Marcel Flocea – președintele executiv al Cenaclului „Țara de Sus” – a rostit un eseu de inspirație metaforică, pledând pentru noblețea simbolică a teiului, arborele eminescian prin excelență, ca „floare de suflet” a pădurii și a spiritului românesc.

         În calitate de participant, am evocat în alocuțiunea mea rolul esențial al lui Eminescu în cristalizarea identității noastre culturale, afirmând că „a reușit nu doar să atingă excelența estetică, ci să așeze conștiința națională în centrul operei sale”. Am recitat poezia proprie Pentru noi, Eminescu, o reverență lirică adusă memoriei sale.

         Doru Melnic a emoționat cu poeziile Pașii mei și Ipostazele iubirii, versuri cu rezonanțe grave și confesiuni subtile, în timp ce Antoneta Marangoci a recitat poeziile Ieri și azi și Tăcere, purtând publicul prin nostalgie și speranță. Marilena Dumitrescu-Enescu a continuat recitalul liric cu poeziile Cuvântul iubire și Reflecții, în care istoria și viața se rescriu ca o simfonie a melancoliei. Poeta Gabriela Braha Strugaru a impresionat prin pledoaria pro-Eminescu și citatul inspirat din Mircea Eliade: „Cât timp va exista, undeva în lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată.” Apoi, a recitat cu adâncă emoţie poezia Bate vânt de Eminescu, scrisă de Violetta Petre, iar Grațiela Herghelegiu a adus un omagiu dublu: poetului național și soțului său decedat, prezentat într-un videoclip recitând Scrisoarea I: emoția a fost copleșitoare.

        Ana Andronicescu a recitat poeziile proprii Carte mândră și un pamflet liric dedicat „rătăcirii de la clasic” a poeziei contemporane. Prezentarea volumelor semnate de Nicolae Pitz a fost precedată de o intervenție lirică a lui Grigore Curcanu, care a surprins în versuri imaginea unui „Luceafăr nestins” și a definit poezia lui Pitz ca „o revărsare de ape, un strigăt al iubirii și un tumult de lumină”.

         Artist complet, Nicolae Pitz și-a depănat amintirile din cei șase ani în care a lucrat la restaurarea picturii bisericilor din Câmpulung Moldovenesc și Fundu Moldovei, exprimându-și recunoștința față de organizatori și colegii de cenaclu. A recitat poezia Misterul născut din iubire, a oferit volume cu autograf și a interpretat două melodii folk pe versuri proprii – gesturi care au adus o notă caldă, de comuniune totală între poezie, muzică și sufletul românesc.

        Manifestarea s-a încheiat cu un cuvânt emoționant rostit de prof. Nicoleta Bogoș, care a subliniat relația „sfântă” dintre instituția pe care o conduce și Biserica „Sfântul Nicolae”, evocând profilul plurivalent al lui Nicolae Pitz și afirmând: „Admir oamenii care nu doar scriu și publică, ci au curajul să-și pună sufletul pe tavă.” Într-un gest de sinteză a întregii seri, concluzia domniei sale a fost memorabilă: „Cu toții suntem o formă de poezie.”

          Manifestarea de la Câmpulung Moldovenesc a fost mai mult decât un omagiu. A fost dovada vie că Eminescu ne unește, dincolo de generații, regiuni sau genuri literare. În jurul operei sale se nasc punți, se leagă prietenii și se reactivează spiritul național. El rămâne nu doar poetul nepereche, ci liantul unei culturi care încă vibrează în ecoul versului, al dorului și al sufletului românesc!

Vasile Aioanei