Mesaj la deschiderea lucrărilor Simpozionului Internațional „Bucovina și Basarabia

Ziua prăznuirii liturgice a Sfântului Sfințit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, coincide anul acesta cu deschiderea lucrărilor Simpozionului Internațional „Bucovina și Basarabia între tradiționalism și modernitate: istorie regională, perspective naționale și mize geopolitice europene”, eveniment cu valențe culturale ce marchează academic împlinirea a 250 de ani de la de la anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic.

Prezentul cuvânt nu își propune să dubleze efortul științific al istoricilor și al specialiștilor prezenți, ci să supună atenției zece considerente fundamentale care definesc rolul pe care Biserica strămoșească l-a avut în promovarea și consolidarea unității de neam, de limbă și de credință în cele două provincii românești:

1.⁠ ⁠Biserica a fost fundamentul pe care s-a plămădit identitatea poporului român din Basarabia și Bucovina, articulând unitatea de neam și de credință printr-o lucrare sinergică a slujirii liturgice și a slujirii semenilor.

2.⁠ ⁠Prin statornicia slujirii în limba maternă, Biserica a apărat și a cultivat limba română ca matrice a comunicării cu Dumnezeu și între oameni, făcând din limbajul liturgic un veritabil liant identitar ce a contribuit la menținerea unității în fața tendințelor de înstrăinare și de asimilare.

3.⁠ ⁠Așezămintele monahale au fost veritabile centre de cultură, formând elite spirituale și intelectuale și consolidând unitatea de neam prin formarea conștiinței istorice, a demnității culturale și a responsabilității față de binele comun.

4.⁠ ⁠Biserica a cultivat memoria istorică și continuitatea generațiilor prin sărbători și slujbe de pomenire, menținând vie legătura dintre trecut și prezent.

5.⁠ ⁠Lucrarea filantropică promovată de Biserică a întărit unitatea credincioșilor, creând punți între oameni și contribuind la depășirea fragmentărilor sociale.

6.⁠ ⁠Apărarea demnității și a libertății religioase a fost realizată de Biserică atât prin cuvânt, cât și prin faptă, slujitorii ei luptând pentru drepturile credincioșilor și rezistând cu statornicie în fața tuturor formelor de opresiune.

7.⁠ ⁠Biserica a promovat buna înțelegere și respectul reciproc, modelând un ethos al conviețuirii pașnice și al solidarității, în spiritul preceptului evanghelic: „Fericiți făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

8.⁠ ⁠Implicarea Bisericii în susținerea aspirațiilor naționale și a idealului unității a inspirat și a călăuzit marile mișcări de emancipare, de redeșteptare spirituală și de afirmare a identității românești.

9.⁠ ⁠Deschiderea către valorile modernității a fost asumată cu discernământ de Biserică, care a știut să valorifice progresul cultural și social în armonie cu tradiția, fără a pierde autenticitatea duhului ortodox.

10.⁠ ⁠Prin mărturisirea neîncetată a învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos, Biserica a rămas factor de stabilitate, luminând conștiințele și chemând la responsabilitate și sfințenie, potrivit mandatului divin: „Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile” (Matei 5, 16).

Binecuvântăm lucrările acestui simpozion internațional, rugându-L pe Dumnezeu – Treime de Persoane, pe Sfânta Sa Maică și pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Bucovinei, să vă dăruiască sănătate, ani mulți și sporite împliniri în lucrarea de cercetare, valorificare și apărare a tezaurului spiritual și istoric al poporului român.

† CALINIC,

Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților