Cezar STRATON

Zodii.(1825) „Firești cugetări despre făpturile omului. Berbecele. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt inimoși, în neguțătorie vor dobândi mulți bani, la mueri vor fi norocoși, cum și muierile vor avea noroc bun cu bărbații. Taurul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au multă iubire spre iconomia câmpului și a viilor, sânt voioși și cântăreți, cu muerile puțină norocire vor avea. Gemenii. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iubitori de înțelepciune și isteți la măestrii mari, învață bine, glumeți, nestatornici și voioși. Racul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt ageri la minte, au bună pricepere și ținere de minte, și iubitori de înțelepciune. Leul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au bună plecare spre dreptate, iubesc blândețea și înțelepciunea, curați în cuget. Fecioara. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iscoditori de măestrii mari, luători de seamă, blânzi, iubitori de soțietate și veseli în soțietăți. Cumpăna. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt adevărați la inimă și au suflet bun, blânzi și smeriți, cătră cei săraci milostivi și iubesc dreptatea și adevărul, pentru aceia vor fi foarte norocoși în toate. Scorpionul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sunt ageri la minte, tăcuți, voioși și răsplătitori de rău, adânci cugetători, tăinuitori și învățați. Săgetătoriul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt tăcuți, înțelepți, blânzi, credincioși și toate lucrurile sale înțelepțește le poartă. Căpriorul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iuți la mânie, adânci cugetători, melanholici, foarte aplecați spre întristare și spre gânduri grele. Udătătoriul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au bună înțelegere la învățături mari, și voioși, foarte înțelepți și tainici în lucrurile lor. Peștii. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta vor fi iscusiți și prietenoși cătră preoți și cătră oamenii cei săraci, și fieștecăruia bucuros va servi (sluji). N.B. Însă toate acestea rămân în voia lui Dumnezeu a le ocârmui.” (Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj)

Pan Solcan.S-a stins din viață (în 2017), la București, „Domnul Solcan”, cum își intitula Radu Mareș articolul pe care i l-a dedicat cu drag și prețuire. S-a născut la 25 mai 1924, în comuna Botoșana, despre care avea să scrie: „De câte ori vin în sat, sunt totdeauna puțin trist și tulburat, mă uit cu ochii mari la cei care mă recunosc, ca și la cum n-aș merita recunoașterea lor. Nu doar copilăria a rămas aici, eu însumi am rămas (am trăit efectiv în sat doar până la 12 ani și apoi toate vacanțele până la 19 ani, iar printr-un accident biografic, încă șase luni, când împlinisem 23 de ani), a rămas sufletul meu și de atunci toate vizitele, în orice anotimp, sunt tăcere și așteptare, ca și cum mi-ar fi fost promise revelații gata să mă salveze, trăiesc ore de melancolie dulce, mi se topește voința și nu știu singur ce ar fi mai bine, să urmez ispitele și să caut ce s-a păstrat sau să nu mă ating de nimic.” (Crai nou, 23 mai 2009). Pan Solcan a urmat școala primară în Botoșana. Cursurile liceului le-a făcut la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava. Este licențiat în științe politice (la București). A fost ziarist la „Zori noi” Suceava, apoi corespondent regional al „României libere” până în anul 1968. Din 1968, când s-a stabilit la București, și până în 1975, a lucrat în redacția centrală a ziarului „România liberă”, ca redactor, șef de secție și redactor-șef adjunct. Între 1975 și 1990 a făcut parte din redacția revistei „Tribuna României” (unde a fost un an și jumătate șef de secție, iar apoi redactor-șef adjunct). În 1984, până în 1985, a fost detașat în Redacția Publicațiilor pentru Străinătate (ca redactor-șef adjunct). A debutat cu romanul „Căderea” (Cartea Românească, 1980), urmat de alte șapte, alte câteva rămânându-i în manuscris. A fost distins cu Premiul de Excelență al Fundației Culturale a Bucovinei (2003). Dumnezeu să-i dea odihnă blândă! (Doina Cernica, 2017)

Sfială.”Cum să m-apropii iar de tine? / Se face tot mai întuneric. / Mi-e rușine / Să nu-mi primești sufletul trist în pielea goală / Când eu vreau numai șoapta ta domoală / Și-ngăduința de-ați simți suflarea caldă, / Prietena mea dulce și înaltă, / De-atingi cu ceafa luna, soarele cu brațul / Întins în sus spre a-mi mări nesațul / Ce-l am pentru privirea ta, surâsul tău / Pe fața blândului meu Dumnezeu, / Fecioară limpede ca apa din izvoare / Pe care fiecare undă-n parte-o doare...” (Emil Brumaru)

Zacuscă.”E vremea când, în borcane, bidoane sau putini de brad, se rânduiesc, cu mult dichis culinar, felurite murături și zacuște. Scriban ne lămurește, în Dicționarul său din 1939, că rusescul za-kúska, format din za-kusitĭ, (pentru) a gusta, l-a dat în română pe zacuscă, iar Dicționarul de Sinonime îi găsește acestuia câteva potriviri semantice: aperitiv, gustare, mezelic. La rândul său DOOM2, relevându-i forma de feminin, fie că înseamnă gustare, fie că denumește sorturile preparatului culinar din vinete, gogoșari, ceapă etc., precizează că pluralul este zacuște, de la care, conform regulii, se formează genitivul singular, zacuștei. Am primit, la cazarea într-un hotel din Bulgaria, un Talon pentru zacuscă (Taлoн за закуска), pentru gustare, pentru micul dejun deci, în al cărui meniu n-a fost, în ciuda diversității sale, nici urmă de... zacuscă.  (C. Voinescu)

Alain Delon ”necunoscut”. 2. Politică.”Alain Delon a fost <de dreapta> și nu a ascuns-o. Figura sa tutelară era generalul de Gaulle. <Franța nu ar fi Franța dacă nu ar fi fost De Gaulle>, a declarat el pentru Franceinfo în 2020. Prima sa întâlnire cu <marele Charles>, scurtă, a fost în 1958. De Gaulle nu era cinefil,  nu căuta compania artiștilor. <L-am văzut odată la Elysée, cu Brigitte Bardot: „Mă bucur să te văd, Alain Delon”, mi-a spus. Numele meu îi fusese însă șoptit la ureche>. Delon își amintește și de o întâlnire ratată: <Singura dată când am fost invitat de el, eram în China sau Japonia. Este un mare regret. Am vrut atât de mult să-i strâng mâna măcar o dată>. Interpretul Samuraiului era atât de gaullist, încât a cumpărat manuscrisul original al afișului generalului <Pentru toți francezii>, difuzat în toată Marea Britanie la 20 iunie 1940, pentru a împiedica un colecționar privat să pună mâna pe document, în 1971. Costul: 30 de milioane de franci la acea vreme (34 de milioane de euro astăzi). Pentru a-l dona, în același an, asociației de veterani <Compagnons de la Libération>. Joacă într-o piesă la mijlocul lui mai 68 și refuză închiderea teatrului în timpul demonstrațiilor studențești. <Respect studenții, dar nu mă simt direct implicat în problemele lor>, a recunoscut el. <Datoria mea este să joc. Nu să fac politică>”. Începuturi. Actorul a fost conștient încă de mic că a fost răsfățat de natură. „Pe stradă, oamenii o opreau pe mama mea și-i spuneau: „<Ce frumos este fiul tău!> Dar ea nu suporta să fiu atins”. Mama Delon a atașat apoi un înscris căruciorului copilului ei: „Uită-te la mine, dar nu mă atinge!”. „Fratele său vitreg, Jean-François: <Într-o zi din 1957, mergeam pe stradă cu tatăl meu și am văzut un afiș pentru un film, When Women Get Into It. Și în partea de jos, numele lui Alain Delon, așa am aflat că era actor!> Actor, cu siguranță, dar încă nu marele seducător. Pentru prima sa întâlnire cu actrița Brigitte Auber, el a cedat unei anumite timidități. „A băut cel puțin cincisprezece beri în timp ce mă aștepta și era rotund ca un butoi”, spune biograful Bernard Violet despre femeia căreia îi plăcuse de actorul neofit. Fără aspirină la acea vreme, ci cu o doză solidă de sare pentru a-l readuce pe picioare. Aspirantul la glorie se descurcă mult mai bine la Cannes. Georges de Caunes povestește, în cartea sa Les Coulisses de la television, o anecdotă despre Festivalul de Film de la Cannes din 1957: „Un tânăr a găsit un mod original de a fi fotografiat. A apărut la volanul unei mașini sport spunând că seamănă cu James Dean. Se numea Alain Delon. Brigitte Auber a fost cea care i-a împrumutat MG-ul ei decapotabil verde și i-a permis să facă furori pe Croisette, spune actorul Jean-Claude Brialy în autobiografia sa: „Bărbații și femeile erau înnebuniți după el”. Primul său sărut pe ecran a fost cu actrița Sophie Daumier, în Când femeia se implică.

Dragostea.”Omul tinde să se regăsească, să fie cuprins şi să cuprindă, până în splendida unitate care îl consolidează. Calea care deschide înţelegerea, care aduce bucuria împlinirii, este dragostea. Dragostea înseamnă om deschis, şi om deschis înseamnă disponibilitate. Dragostea mai înseamnă plinătate, şi plinătate înseamnă dăruire, revărsare spirituală. Când vine dragostea, totul se transformă într-un îndemn la creaţie şi frumuseţe.” (Ernest Bernea – Meditații filosofice. Note pentru o filosofie inactuală, Predania, 2010). ”Hei, tu mândruluțu’ meu, / Cumpănit-am doru’ tău, / Pus-am sare, pus-am lut, / Doru’ tău trage mai mult. (Frânturi de poezie țărănească, Ars Docendi, 2000)