Gabriel MANȚĂ

Într-adevăr, meciurile Barcelonei, care scoate tot ce e mai bun și din adversara ei, ne-au învățat rău. Miercuri seara am fost chemați să asistăm la finala Ligii Europa, care fusese acaparată de ambasadoarele Premier League, Manchester United și Tottenham Hotspur. Aparent, niște forțe ale fotbalului continental, în fapt ocupantele locurilor 16 și 17 în prima ligă engleză, adică exact deasupra zonei retrogradabile. Iar meciul nu a dezamăgit, în sensul că nu existau mari așteptări, așa că echipele nu au livrat cine știe ce spectacol. Nici jucătorii nu aveau acea calitate ostentativă din Liga Campionilor. Son, căpitanul londonezilor și un jucător spectaculos prin definiție, era convalescent, astfel că a început pe bancă, fiind introdus în ultimul sfert de meci, când deja principala preocupare a coechipierilor săi era să apere unicul înscris pe tabelă. Să aruncăm o privire și asupra acestuia... Reușita i-a fost atribuită oficial lui Brennan Johnson, ceea ce înseamnă că el a reușit să atingă mingea înainte ca aceasta să treacă linia porții, deși nu a fost evident în nicio reluare. Poate acolo la VAR au avut posibilitatea să stabilească, dar nu asta e problema, ci execuția inițială a lui Johnson, devierea cu călcâiul, una care părea mai degrabă a unui fundaș, care încerca să îndepărteze mingea de poartă. Șansa lui a fost că mingea l-a lovit pe adversarul care îl talona și a intrat în plasă, posibil atinsă încă o dată, cum spuneam, de Johnson. Astfel a fost decisă finala, cumva cinstit dacă ne uităm la palmaresul celor două echipe. MU a avut o perioadă recentă în care s-a umplut de glorie, în timp ce Tottenham era pe sec de 17 ani, mai precis din 2008, când câștigase o Cupă a Ligii. L-am văzut și pe Drăgușin al nostru ridicând trofeul, pentru care și-a sacrificat ligamentul încrucișat în ianuarie, la meciul cu Elfsborg. Măcar această satisfacție a avut-o, sperăm ca din toamnă să revină, inclusiv la națională, unde trebuie să cârpim centrul defensivei în lipsa lui.

Miercurea viitoare se așteaptă și scontata victorie a lui Chelsea în finala Ligii Conferinței, cu Betis, pentru ca englezii să-și consacre dominația asupra fotbalului european de mică anvergură. Eu unul sper să nu se întâmple, Betis e la prima finală europeană, iar suporterii ei au îndurat cu stoicism cele 7 trofee ale rivalilor de la Sevilla, toate în ultimii 20 de ani!