Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
O carte pe zi: „Supraviețuitorii”
Autor: Georgia Hunter
Traducător: Laura Ciubotariu
Apariție: 2017
Nr. pagini: 544
Editura: RAO
”Povestea extraordinară a unei familii de evrei polonezi separați la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, însă hotărâți să supraviețuiască și să se reunească.”
Descriere
Este primăvara anului 1939 și trei generații ale familiei Kurc fac tot posibilul să ducă o viață normală, chiar dacă umbra războiului este din ce în ce mai aproape. Ceea ce se discută la masă în familia Seder privește romantismul și nou-născuții, nu greutățile din ce în ce mai apăsătoare pentru evreii din orașul lor natal, Radom din Polonia. În curând, ororile care iau cu asalt Europa devin inevitabile, iar familia Kurc este dispersată în colțurile îndepărtate ale lumii, fiecare membru al său încercând cu disperare să își găsească propriul drum către siguranță. Un roman extraordinar, „Supraviețuitorii” demonstrează că spiritul uman poate să îndure și chiar să prospere chiar în fața celui mai întunecat moment al secolului al XX-lea.
Ce spun criticii
„Curajul Georgiei Hunter îl regăsim în acțiunile personajelor ei memorabile.” (Harper s Bazaar)
„Te lasă fără cuvinte... Un debut curajos și fermecător.” (Paula McLain, scriitoare)
„Romanul «Supraviețuitorii»este o interpretare plină de talent a luptei pentru supraviețuire a unei familii, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Georgia Hunter ne poartă din ghetoul polonez, până în Siberia și Brazilia, întrețesând povestirea cu fine detalii istorice. Este un tablou emoționant al războiului, populat de personaje foarte frumos conturate, eroice, care nu vor fi uitate prea curând." (Jillian Cantor, scriitoare)
Frânturi din „Supraviețuitorii”
”Relațiile încep cu sinceritate, îi spusese odată Nechuma. Asta e baza, pentru că a fi îndrăgostit înseamnă să vrei să împarți totul cu ființa iubită – visurile, greșelile, cele mai adânci temeri. Fără aceste adevăruri, o relație se va nărui.”
“Cel mai rău lucru, care îl chinuia acum pe Genek mai mult decât orice altceva, era faptul că nu mai era responsabil doar pentru viața soției sale. Herta nu își dăduse seama, dar era însărcinată deja când plecaseră din Lvov — o surpriză, desigur, de care s-ar fi bucurat dacă ar fi trăit încă în Polonia. (...) O lună mai târziu, nu se întâmplase nimic, iar după șase săptămâni, talia i se îngroșase destul de mult, în ciuda lipsei hranei, încât era limpede că aștepta un copil. Acum, mai are câteva săptămâni până să nască, în toiul iernii siberiene.”
