Gabriel MANȚĂ

"Totul până la minge de meci, în setul 4. Acolo spaniolul s-a pus cu spatele la zid și... a început să împingă zidul, depărtându-se cu tot cu zid din raza de lovire a italianului. A inversat și el rolurile și s-a intrat în decisiv. Ce mare lucru, toți știam că vor fi 5 seturi, doar că scenariul fusese scris de un sărit de pe fix..."

Asta scriam după meciul Sinner - Alcaraz din... 2022, la US Open! Mi-am amintit duminică metafora asta de a fi pus cu spatele la zid și a scăpa împingând zidul, când Alcaraz părea fixat sub cele trei mingi de meci ale lui Sinner. Și a evadat iarăși. Oare pentru cât timp, căci urma să se găsească în cătarea de serviciu a lui Sinner?! Dar s-a păstrat departe, italianul n-a avut ”glonț” pe țeavă când a servit pentru trofeu. Apoi au schimbat rolurile de vânător și vânat, dar Sinner a evadat și el, în oglindă, când Alcaraz servea la rândul lui pentru trofeu. Și s-a mai pus o dată într- o poziție privilegiată, pândindu-l pe spaniol la doi pași greșiți când acesta servea pentru maxi tie-break, la 5-6: a fost 30-30 și ultima dată când italianul a mai fost aproape de Cupa Mușchetarilor în meci. Și poate la acest punct s-a jucat finala, permiteți-mi să îl descriu… Sinner a returnat ca din tun, ar fi fost punct cu oricine, chiar și cu Alcaraz, dar… nu atunci! Alcaraz abia a agățat mingea, cu brațul cârlig, pe o traiectorie înaltă pe care Sinner a tot așteptat-o să se sfârșească în aut, dar mingea a aterizat pe linie! Noroc? Talent? Neapărat ambele. Sinner a plesnit-o chiar și așa, într-un relativ lung de linie, dar Alcaraz recuperase terenul și a plesnit-o la rândul lui, cu reverul, pe diagonala rămasă liberă…

Spaniolul a câștigat game-ul și apoi a subjugat tenisul în maxi. Țineam cu el, dar la 6-6 în decisiv mi se părea inuman să mai piardă cineva. Cam asta era starea de spirit peste tot, o spuneau comentatorii, o scria lumea pe rețele. Un prieten îmi zicea că ar mai trebui să joace un meci, în timp ce eu îmi imaginam o pactizare a celor doi la fileu, să declare publicului că au hotărât să termine meciul la egalitate! Cum ar fi fost?!

Dar momentul în care am vibrat sufletește cu Sinner a fost când protestat timid, ca un ”bibliotecar”, la o greșeală de arbitraj care putea schimba – și poate a și schimbat! – soarta meciului. În plin set decisiv, Alcaraz câștigă un punct cu scurtă la 30-30 și 3-2 pentru el, cu serviciul, doar că… serviciul fusese aut! Vă imaginați? Sinner avea de recuperat un break, era 30-30, arbitrii (ambii) ratează un aut, iar Alcaraz câștigă punctul (ulterior și game-ul, făcând 4-2)! Oricine era îndreptățit s-o ia razna în condițiile astea, aș fi fost de partea scandalagiului, ca niciodată, dar Sinner doar a comentat cu glas scăzut și s-a întors la treabă. Incredibil, din alte sfere, ca de altfel tot ce am văzut în această finală! Așa că la viitoarea confruntare voi trece de partea lui. Wimbledon la orizont.