Trece vremea fotbalului de club, mai cu o finală de Liga Campionilor, mai cu niște baraje de supraviețuire în Liga 1. Așa ne-am procopsit pe ”prima scenă a țării” cu o echipă precum Metaloglobus, care juca pe vremuri prin campionatele bucureștene numite Onoare sau Promoție, în locul Politehnicii din ”dulcele târg al Ieșilor”. Ce sintagmă dintre ghilimele preferați, pe aia din secolul trecut sau pe aia de acum două secole? Eu aș supralicita, pe aia de acum două secole în aia de acum un secol! Adică o echipă cu vechime (știu istoria cu palmaresul, dar nu mă pierd în detalii) a unui oraș de tradiție, în elita fotbalului românesc. Dar asta e, micuța Metaloglobus și-a câștigat pe teren dreptul de a juca în premieră în divizia A, și pentru că dulcele târg a încăput pe mâna unui edil jalnic, și intelectual, și etic. Glumind puțin, când dărâmi teatre ți se întoarce karma în freză nu la pătrat, ci la CUB! Din fericire, am scăpat de revenirea Voluntariului, una din feudele ilfovene adjudecate pe viață de grofii de rit nou. Dar să lăsăm fotbalul mic pentru tenisul mare.
La prima întâlnire relevantă de la Roland Garros au ajuns ambii jucători, Zverev și Djokovic. Este sfertul cel mai așteptat de la Paris, iar vestea oarecum neașteptată e că Djokovic e în formă de turneu! Puțină lume se mai aștepta la așa ceva, dar iată că sezonul de zgură a fost salvat de succesul de la Geneva - #100, deci a putut juca relaxat la RG, din știință, profitând și de culoarul lejer până în sferturi, dar care devine brusc abrupt în această fază. Mai departe, în semifinală, se întinde umbra lui Sinner, testat mai întâi de un Bublik chitit să și culeagă, nu doar să semene, Totuși, ”schiorul” a revenit la standardul de tenis pe computer și e capabil să dezmembreze piesă cu piesă atât un jucător de forță ca Rubliov - misiune îndeplinită, cât și un showman ca Bublik. Pe partea cealaltă de tablou, Alcaraz defilează indiferent de adversar. Nu sunt motive să credem că va fi altfel cu Tommy Paul și mai departe cu Musetti sau Tiafoe. Ne așteaptă niște meciuri unul și unul pe zgura pariziană, să ne bucurăm de ele.