Mircea Radu IACOBAN

Mai toți se plâng de viața ce le-a fost hărăzită, dar nimeni n-ar vrea s-o părăsească! Oricum, de venit ne vine rândul fiecăruia, o dată când se va decide fiecăruia în catastifele Proniei, și-a doua oară, cine o va ajunge, expierea planetei. O prevăd toate cele trei religii avraamice (iudaism, creștinism, islamism), iar data a constituit o stăruitoare temă de cercetare care a traversat toate veacurile, cu inflamări mai evidente când situația internațională devine   primejdios deteriorată. Ceea ce se întâmplă în zilele noastre, când, iată, o universitate românească (din Cluj-Napoca) a acceptat ca teză de doctorat tema „Ideea și reprezentarea  sfârșitului lumii de-a lungul timpului”. Se cercetează, deci, științific!

Cum spuneam și-ntr-o tabletă mai din 2023, aproape toate prevestirile exclud o stingere surdinizată și o pașnică încheiere a ciclului (al câtelea va fi fiind?) vieții pe Terra, toate ieșirile din scenă fiind prefigurate prin imagini violente și terifiante. Dacă Pământul s-a născut prin explozie, big-bang-ul universal, tot o explozie îl va nimici! Dar când? Faptul că evanghelistul Marcu a spus „despre ziua aceea și despre ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl” nu pare să-i descurajeze pe căutătorii răspunsului „când?” ce continuă să caute cu îndârjire semne nu numai în lună și-n stele, ci până și-n… ouă: în orașul Leeds (1806) o găină de ispravă a zămislit un ou pe care scria „Hristos va veni”. S-a dovedit până la urmă că proprietara Mary Bateman a scris textul cu cerneală corozivă și a împins la loc oul în fundul găinii, spre a fi reexpulzat apoi în fața unui public extaziat. Așa că cea mai mare performanță a subordinului galinaceelor continuă să rămână puii vii fătați de găina din Pașcani despre care au relatat cu tot respectul gazetele de pe Dâmbovița în luminatul veac XX.

Întrucât mulți au crezut, prin 1853-1856, că războiul Crimeii va fi bătălia Armaghedonului, ar fi la fel de firesc în anul de grație 2025, când tot un soi de război al Crimeii este la ordinea zilei, să reapară insistent ideea sfârșitului lumii, de astă dată prefigurându-se un final atomic (nu-i chiar noutate, întrucât l-a prezis încă în 1967 până și Jim Jones, fondatorul sectei sinucigașe „Templul popoarelor”). Altfel, zeci, sute și mii de predicții prăpăstioase care, dacă eșuau la data stabilită, erau mutate mai încolo și tot mai încolo, cu seriozitatea și credibilitatea dintâi.

Spre a se pune oarece ordine în acest adevărat hățiș previzionar s-au elaborat cu toată seriozitatea lucrări de sinteză, căutându-se cu insistență firul roșu determinant al isteriei generalizate. Cu atât mai mult cu cât data venirii Armaghedonului au anunțat-o nu numai personaje dezechilibrate gen Rasputin (vedea sfârșitul lumii la 23 august 2013), ci și savanți demni de toată stima și încrederea, cum ar fi Isaac Newton (stabilea finalul vieții pământene în anul 2000), sau Camille Flammarion, care avertiza că venirea cometei Halley în 1910 va distruge planeta (drept pentru care s-a vândut imediat o cantitate imensă de „pastile anti-cometă”). Și dacă la 1 ianuarie 2000 n-a venit Apocalipsa ce-o anunțaseră, 778 de discipoli ai sectei Credonia au decis să se sinucidă… spre a o confirma! Lume, lume!

Și iată că, pentru prima oară în istoria omenirii, teza unui final laicizat se vântură în 2025, când iranienii erau cât pe ce să-și producă propria bombă nucleară. Citez din Wikipedia: „Cercetări efectuate în 20 de țări au constatat că peste 14% dintre oameni cred că lumea se va sfârși pe parcursul vieții lor, cu procente variind de la 6% din Franța la 22% în SUA și Turcia. Se observă că această credință în apocalipsă este cea mai răspândită la persoanele cu rate mai scăzute ale educației, venituri mai mici ale gospodăriilor și la cei sub 35 de ani. Publicul larg crede că cea mai probabilă cauză ar fi un război nuclear, în timp ce experții cred că sfârșitul Pământului îl va aduce inteligența artificială” (!). 

N-ar mai fi subiect de spaime făr-de acoperire, ci totul s-ar rândui printre evoluțiile deloc excluse. Echilibrul nuclear de până acum menținea în punctul zero probabilitatea utilizării armelor atomice, acum, acest punct zero nu mai există. Sunt, desigur, și multe opinii care contestă apocalipsa, la fel de (in)credibile precum cele potrivnice. Drept pentru care îmi iau îngăduința să consider drept primă și crâncenă îngrijorare nu atât sfârșitul lumii, cât posibilul sfârșit al lumii libere. Pentru noi, viețuitorii veacului XXI, aproape la fel de cumplită eventualitate!