Dan STRUTINSCHI

Secolul trecut a fost al vitezei, cel actual al supervitezei și putem să le comparăm cu mașini și rachete. Viteza pare să fie totul în majoritatea domeniilor (doar "șoarecii de bibliotecă" mai rezistă acestei realități) și a devenit o obsesie mondială în toate straturile sociale ale națiunilor democratice. Viteza în regimurile autoritare se manifestă doar cu "voie de la centru" și sub îndrumarea și controlul cetățenilor "cu munci de răspundere". Personal consider că viteza este un mod de a sluji mai eficient zeul absolut al societății moderne, banul. Ne place sau nu, această manifestare globală (nu-i "globalizare"?) trebuie să o acceptăm și să ne adaptăm dacă nu vrem să "rămânem de căruță" economic, social și chiar cultural.

Noile tehnologii (inteligența artificială în primul rând) oferă condiții net superioare de dezvoltare accelerată a economiei, științei, cercetării-dezvoltării etc. Calculul incredibil de rapid, experimente reduse fantastic ca durată sau analize complexe ale fenomenelor cercetate în timp scurt cresc viteza de rezolvare a marilor probleme ale umanității pe plan medical (boli incurabile, spre exemplu), al poluării (energie și materiale mai "curate") sau al reducerii tensiunilor sociale din diferite zone ale lumii cu efectele lor generale (migrație, foamete, război). Efectele sunt deosebite și viitorul ne va surprinde prin amploarea lor, dar (pentru că apare și un mare dar) folosirea lor doar în scopuri pașnice nu este deloc garantată. Promotorii dezvoltării rapide pot deveni, fără voia lor în majoritatea cazurilor, și "ucenicii vrăjitori" ai regimurilor autoritare (dictaturi), ai producătorilor de "moarte" fără scrupule și chiar ai terorismului fără limite (războaie "murdare"). Nu trebuie să blocăm viteza dezvoltării, dar este necesară o reglementare globală (sub egida ONU) a utilizării rezultatelor cercetărilor.

Fără îndoială acesta este viitorul și, pe plan socio-uman, apare întrebarea dacă suntem pregătiți să ne adaptăm vitezei deosebite a transformărilor. Capacitatea fiecăruia de a se adapta, foarte diferită în realitate, va diviza societatea poate chiar mai mult decât împărțirea averilor între cetățenii planetei. Pe lângă bogați și săraci, vom vedea cetățeni cu calificare "la zi" și foarte mulți trăind în secolul XX, adică în trecut. Cum se pot rezolva divergențele inerente între cele două mari categorii fără a genera noi conflicte? Greu de spus, greu de anticipat Și mai greu de rezolvat la nivel mondial. Dar trebuie să ne pregătim sub toate formele!

Pentru a evita o nouă și majoră sursă de conflicte generată de dezvoltarea foarte rapidă și foarte diferită a tehnologiei între zonele planetei este imperios necesar un acces cât mai larg al locuitorilor la "nou". Este o cerință normală, dar foarte greu de îndeplinit pentru că deținătorii tehnologiilor de vârf le-au obținut în urma unor eforturi materiale și umane imense (cercetarea costă!) și nu sunt dispuși să le cedeze fără compensări juste ("prețul just"). Aici este necesară intervenția instituțiilor internaționale (ONU și agențiile sale), a alianțelor zonale (UE, NAFTA, ASEAN etc.) și a marilor puteri economico-financiare și militare pentru a evita o altă "ciocnire a civilizațiilor". Se va face până nu este prea târziu? Sper! Alternativa mă îngrozește!

Să ne întrebăm unde este România în acest "joc periculos" la nivel mondial? Mai bine nu!