„Un anume domn Piekielny”

O carte pe zi: „Un anume domn Piekielny”

Autor: François-Henri Désérable

Traducător: Adina Dinițoiu

Apariție: 2018

Nr. pagini: 240

Editura: Humanitas

„Un anume domn Piekielny” se citește numai după „Promisiunea zorilor” de Romain Gary, carte prezentată în ediția din 27 iunie. De ce? Pentru că, domnul Piekielny este un personaj din romanul autobiografic al lui Gary, ci și pentru că François-Henri Désérable, pornind de la acest personaj, scrie un roman despre un roman.

Roman prezent pe toate listele marilor premii literare franceze în 2017 (Goncourt, Renaudot, Femina, Médicis, Interallié, Grand Prix du roman de l’Académie française, Prix Jean Giono), “Un anume domn Piekielny” a obținut, în 2017, Premiul Goncourt – Alegerea României, iar în Franța a câștigat, în același an, Marele Premiu de literatură al orașului Saint-Étienne.

Descriere

Roman poetic și picaresc în egală măsură, ironic și livresc, autobiografic pe alocuri, „Un anume domn Piekielny” este o pledoarie seducătoare pentru literatură, o mărturie care atestă puterea extraordinară a ficțiunii de a crea personaje vii, ce sar din pagină, abolind granița dintre imaginar și real. Sfârșitul lui Piekielny într-o groapă comună unde au fost aruncați evrei uciși de naziști devine un simbol pentru mulțimea acestor destine anonime întrerupte de atrocitățile istoriei.

François-Henri Désérable se reîntoarce în romanul său, cu pasiune, pe urmele celebrului scriitor Romain Gary (Roman Kacew, pe numele său adevărat), al cărui roman autobiografic Promisiunea zorilor l-a marcat, iremediabil, literar și biografic. Fascinat de un personaj misterios care apare în cartea lui Gary, autorul (şi personajul) F.-H. Désérable pornește în căutarea adevăratei identități a domnului Piekielny, vecin de imobil (după spusele lui Gary) cu micul Roman Kacew, pe vremea când locuia în Vilnius, înainte de emigra împreună cu mama sa, Mina. Cine era oare acest domn Piekielny, mărunt și modest, care semăna cu un „șoarec trist“?

Ce spun criticii

„«Un anume domn Piekielny»e un roman în același timp foarte precis și nonșalant, riguros și fermecător. Îmi plac la nebunie cărțile în care bucuria evidentă de a conduce o anchetă incertă se transformă, pentru cititor, într-o revigorantă incursiune în Istorie și imaginar.“ (Bernard Pivot, Le Journal du Dimanche)

„Găsim în acest roman suculent reinventări permanente ale realității, un du-te-vino neîncetat între amintirile false și cele fidele – totul pentru a ajunge la esență: triumful literaturii.“ (Christine Ferniot, Lire)

Frânturi din „Un anume domn Piekielny”

“Când i-am dat mamei vestea, câteva zile mai târziu, a plâns și ea. Erau lacrimi de tristețe. M-a privit îndelung, costernată, apoi a clătinat din cap, zicând: Ce o să se aleagă de tine? (...) Mama s-a precipitat către el: Spuneți-i fiului meu că literatura o fi ea ceva, dar ar trebui mai degrabă să-și termine teza de drept. M-am hotărât, în ziua aceea, să-mi abandonez cu adevărat teza.”

„Gary, cum se vede, nu era ocupat doar cu războiul. Ce e, de altfel, războiul? Niște oameni care nu se cunosc se masacrează, spunea Paul Valéry, spre câștigul oamenilor care se cunosc, dar nu se masacrează. Un amplificator de eroism și josnicie. Cea mai bună parte din oameni, și cea mai rea. Frenezia de a trăi, dublată de iminența morții.”

„Nu citisem Les Racines du ciel înainte să încep această anchetă. La început, frazele sunt cam lungi, cam stufoase, trenează și au multe repetiții – ca și când Gary voise să urmeze preceptului unui prieten scriitor, care, într-o zi, mi-a zis serios: eu îmi încep toate romanele cu cincizeci de pagini plictisitoare. Pentru a-i descuraja pe idioți.”