„Codul Rebecca”
Autor: Ken Follett
Traducător: Monica-Laura Cibotariu
Apariție: 2018
Nr. pagini: 432
Editura: RAO
Ken Follett este unul dintre cei mai de succes autori din lume. Peste 170 de milioane de exemplare ale celor 36 de cărți scrise de el au fost vândute în peste 80 de țări și în au fost traduse în 33 de limbi. Cartea Codul „Rebecca" a fost ecranizată în 1985, sub același nume.
Descriere
În Cairo, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un agent german de contrainformaţii încearcă să se infiltreze în comandamentul britanic, pentru a pregăti planul de cucerire a Egiptului de către mareșalul Erwin Rommel. Alex Wolff are o misiune clară: să afle, prin orice mijloace, informații legate de apărarea britanică în deșert. După obținerea acestora, armata nazistă ar putea ajunge într-un final în capitală asigurându-și victoria.
Ce spun criticii
„Un thriller de aventuri neînfricate, care te ține cu răsuflarea tăiată.” (Time)
„Unul dintre cele mai bune romane de spionaj din istorie, desigur că nu este nimic nou. Ken Follet este maestrul genului (...)” (Fran Barrero, autor)
Frânturi din „Codul «Rebecca»”
„Își dădu seamă că făcuse o greseală prezentând actele originale. Regretă că n-avusese încredere în actele false ale Abwehr-ului. Întâlnindu-se și lucrând impreună cu alți spioni, auzise povești îngrozitoare despre greșeli grosolane în documentele contrafăcute de cei de la Serviciul de Informații german : imitații de mantuială, hârtie de calitate inferioară, chiar scrierea gresită a unor cuvinte englezești uzuale.”
“Camera fusese curătată cu grijă. Ar fi trebuit să existe măcar o declarație bancară, câteva facturi de la negustori, un certificat de naștere și un testament, scrisori de la vreo iubită și fotografii ale părintilor sau copiilor. Omul adunase toate acele lucruri și le făcuse dispărute, fără să lase vreo urmă a identitătii lui, de parcă știa că într-o zi cineva va veni să-l caute.
-Alex Wolff, cine ești ? intrebă Vandam cu voce tare.”
“Oricum, înarmat cu informațiile lui Wolff, Rommel putea, în schimb, să atace fragilul centru al liniei și să-și reverse forțele prin breșa ca un șuvoi care sparge un baraj în punctul cel mai puțin rezistent. Wolff zâmbi în sinea lui. Simțea că juca un rol important în luptă pentru dominația germană în Africa de Nord: acest lucru i se părea nemaipomenit.”