Cezar STRATON

Prevedere. ”Cautis pericla prodesse aliorum solent” (Cei prevăzători scot învățăminte din primejdiile altora). (Fedru, Fabule)

Iad.Un bărbat aflat în izolare cu nevasta: – Dacă voi muri, să nu-mi scoateți verigheta. Să vadă Dumnezeu că am fost în Iad deja!

Filosofie vs sex (ori invers). Ea: Ce faci, nu treci pe la mine? El: Nu, îmi pare rău. Contemplu, profund, sensul existenței vieții! Ea: Da... dar eu sunt goală și singură... El: Toți suntem...

Trandafir al dimineții mele. ”Trandafir în roua dimineții, / ce diamant ascunzi între petale? / Dă-mi stropi de foc și de-nceput al vieții, / dă-mi un pământ și-acoperă-l cu dale. / Dă-mi o petală de dulce amăgire / și-o clipă de-nceput de dimineață, / un spine blând și-o rază de iubire / și-o mică stea din lumea ta măreață. / Căci am să vin mereu ca să te ud / și-am să mă-nvârt în juru-ți cu-ntristare, / c-ai să te duci frumos și crud / și vreau să-mi iau adio la plecare. / Dă-mi o speranță cât încă mai exiști, / c-ai să te-ntorci din nou la primăvară / și-o să visez mereu cu ochii triști / la diminețile când luminai de prima oară. / Oh, e prea târziu să-ți cer iertare! / Că ți-am pretins ce nu-mi poți oferi, / rămâi, oricum, lumina dimineților murdare, / că-n visul meu tu nu te poți ofili!” (Nichita Stănescu)

Ciorbe (antimahmureală). Spune-mi cu ce ciorbă te dregi ca să-ți spun de unde ești. În Sud, și mai ales în Capitală, pe filieră otomano-balcanică este preferată ciorba de burtă, cu os fiert molcom și mult oțet, deși moldoveanul Păstorel recomandă hreanul. În Est, dacă nu ești dedat soleancăi, ambele slave, ciorba de potroace ori un borș zdravăn se zice că alungă durerea de cap. În vest e musai să aibă ceva afumătură și multă smântână grasă, poate și niște moare de varză că altfel nu se prea acresc ciorbele. Eventual o “pornești” pe slană afumată, adică începi cu topitul ei. Pentru bănățeni nimic mai potrivit decât o supă limpede cu multe legume, așa cum se face aproape în fiecare duminică, nu doar după petreceri. Dar dacă ești neamț din Banat treaba e alta. Au ei o ciorbă de a doua zi de după Sărbătoare de te pune pe picioare very schnell sau cât ai zice pește, că nu suntem departe de Dunăre. Mai precis la Oravița, în casa părintească a lui Cristian Iohan Ștefănescu, care îmi povestește de această ciorbă germană pe numele ei original: kraut suppe. Nu vă învăț eu cum se face ciorba, dar vă spun ce conține: ceapă, morcov, țelină, suc de tomate, pastă de ardei, sare, piper, mărar și poate chiar și paprica, o jumătate de varză murată și niște carne. Măcar de trei feluri: porc, cârnați afumați și pui. Iar dacă e sărbătoare importantă puiul e curcan! Voi ce ciorbe de mahmureală știți? (Cosmin Dragomir) P.S. De la frații noștri basarabeni eu am aflat, acolo, un termen slav pentru ”dregerea post-festum”: pohmeleală.

Capcanele pluralului (1). Pe lângă substantivele defective de plural, adică substantive care nu au o formă de plural, există și o serie de cuvinte care se aud ciudat atunci când în vorbire sunt folosite la plural. Iată cele mai ciudate forme de plural din limba română.Sânge – sângiuri este forma de plural corectă; Pârâu – pâraie. Este greșit să spui pârâuri; Sindrom – sindroame. Este greșit să folosești sindromuri. Colonel – colonei este forma de plural corectă. Este greșit să folosești forma coloneli. (amintesc un calambur al neuitatului Tudor Mușatescu: ”colonel = intestinul subțire” – n.a.). Macrou – forma corectă de plural este macrouri. Monedă –  monede. Este greșit să folosești monezi.Fașă – feșe este forma de plural corectă, chiar dacă nu sună deloc bine când o auzi. Este greșit să folosim fașe. Bairam –  bairamuri, nu bairame. Almanah –  almanahuri, în timp ce almanahe (după Marian Vanghele – n.a.) este greșit. (libertatea.ro)

Amintirea Paradisului.”Când eram mai tânăr și la trup curat, / Într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat. / Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat / Când eram mai tânăr și la trup curat. / Nu știam că ești femeie, eu bărbat / Lângă tine cu sfială m-am culcat / Și dormind eu am visat; tu, visând, ai lăcrimat / Când eram mai tânăr și la trup curat. / E pierdută noaptea aceea de acum! / Carnea noastră, de-i mai știi al ei parfum / Poamele ce-n poame stau, gustul cărnii toate-l au / Și cad mâine toate, putrede, pe drum. / Fă-l să fie, Doamne Sfinte, numai om / Pe acel care ne-a ispitit sub pom / Și când pomul flori va da, fă să-i cadă carnea grea, / Cum cădea-va, după cântec, mâna mea...” (Cezar Ivănescu (n. 1941, d. 2008) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român)

Gologani.Etimologie: În trecut: măruntă monedă de aramă (în valoare de 10 bani); în sens curent: monedă de mică valoare; bani mărunți. A gologăni: a înșela pe cineva luându-i banii, gologanii. Parodie după ”Vezi rândunelele se duc”, din revista ”Veselia”, 1910: ”Vezi gologanii cum se duc, / Iar tu rămâi ca un năuc, / Îţi cântă gâtul ca ’n fânar / Prin buzunar, prin buzunar. / O, veniți bani la mine iar, / Să pot trăi fără habar, / Să pot să zic când voi voi: / Am ce pili, am ce pili! / Mi-aduc aminte când atunci / Pileam până cădeam pe brânci... / Și-acum, de n’am un bănişor, / De sete mor, de sete mor. / În astă lume e un chin / Că ploile nu sunt cu vin. / De sete poţi să mori cu ani / De nu ai bani, de nu ai bani. / De-aceea eu la toţi vă zic / Să protestăm mare cu mic / Ca ’n loc de apă la cişmea, / Vin să ne dea, vin să ne dea.” (C. Iorgulescu)

Învins. În fața unei femei cu adevărat fermecătoare, se schimbă puțin textual (de fapt, se schimbă esențial, ca idee!) celebra replică atribuită lui Caesar Imperator. Ea ar suna astfel: ”Veni, vidi… vicisti”. (Am venit, am văzut-o… am fost învins (cucerit). Învățați, deci, băietani, limbile... latine!

Nu.”Eu, într-o epigramă ce ţie nu-ţi plăcu, / Am scris că nu-i femeie care să spună: - Nu! / Tu, Fabulla, făcându-mi în ciudă, dinadins, / De trei ori până-acuma iubirea mi-ai respins. / Nu fi atât de aspră! Femeia, negreşit, / E bine să reziste... dar nu la nesfârşit!” (Marțial)

Eternitate (relativă). Întotdeauna când iubim, concepem dragostea ca fiind singura sursă de fericire şi fiind eternă, iar persoana iubită fiind iubitul etern. Sunt frecvente expresiile "te iubesc până la moarte", "te voi iubi mereu"... Dar trecerea timpului aduce cu sine o formă de cunoaştere care ne demonstrează că cele afirmate şi crezute odată cu tărie se spulberă încet-încet în vreme. Apare o altă "dragoste eternă", un alt "iubit veşnic". Iubirea rămâne aceeaşi, iubirile se schimbă. Moarte şi înviere. Şi din nou moarte. (Mircea Eliade)

Fragii.”Pădurea uriaşă stinge lumina zilei. / Munţii de piatră ţin cerul pe umeri. / Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem. / Şi pe buza prăpastiei, sfidând neantul, / Se leagănă candizi întreaga vară, / Cercei de ureche de fecioară.” (Geo Bogza)

Cracă.Nu tăia craca pe care stai, decât atunci când ei vor să te spânzure de ea! (S.J. Lec)

Proverbe.Proverbele se contrazic: dar tocmai în asta constă înţelepciunea populară. (S.J. Lec)

Libertate.Oare cu cine va trebui să mărităm Libertatea, ca să se reproducă?! (S.J. Lec)

Basme.Chiar vă închipuiţi că ar putea exista o femeie care ar putea rezista ca iubitul ei să-i spună 1001 de nopţi - doar - poveşti?! (S.J. Lec)

Portret de domnișoară.”Limba i se încleia / În gură dacă vorbea / Și făcea-ntre buze bride / De salivă ce se-ntinde. / Când tăcea spunea cu ochii / Gândul din faldurii rochii / Și în fiecare seară / Clocea sâni de domnișoară / Ce doreau să iasă-afară / Din bluzița ei ușoară / C-o sută de năsturei / Ca țâțuci pentru purcei...” (Emil Brumaru)

Sissi.Frumoasa prinţesă - ucisă într-un atentat - nu s-a adaptat niciodată conduitei de la curtea imperială austriacă, iar restricţiile Curţii o făceau să se simtă nefericită şi să se distanţeze treptat de soţul său. Sissi a adunat în jurul ei o întreagă lume ciudată unde întâlneai profesori de gimnastică, medici străini, vagabonzi, coafeze şi, bineînţeles, animale: câini, vaci, cai de circ, papagali. Împăratul, care-şi iubea profund tânăra soţie, suferea din cauza acestor excentricităţi pe care le dezaproba şi nu le înţelegea, deoarece, pe cât de impetuoasă, de capricioasă, de superficială, de originală era Sissi, pe atât de meticulos, de punctual, de ordonat era Franz Joseph.

Postul. ”Preoții, beți, lucrau prin beci în timpul postului. - Astăzi ați slujit? întrebă cu oarecare grijă protopopul. - Acolo, jos, în beci, răspunse cu sfântă nevinovăție starețul, că Domnul nu stă în anume loc, el se află pretutindeni. - Păi cum ați făcut? - Am spus câteva rugăciuni și ne-am închinat cu smerenie! - Printre butoaie? - Butoaiele păstrează în ele scump sângele Domnului, lămuri el…” (Vasile Voiculescu, Capul de zimbru)