Doru POPOVICI

De câțiva ani buni, când vorbim de performanțele (oricum sărăcuțe!) din fotbalul românesc la nivel internațional, punem în prim-plan reprezentativade tineret sub 21 de ani, cea care a ajuns chiar și la Olimpiada de la Tokio, după mai bine de 50 de ani de absență de la Jocurile Olimpice, urmare a unui parcurs bunla nivel european. Faptul că la ultimul turneu final european ne-am făcut de râs chiar la noi acasă, acum doi ani, când am luat 3 bătăi din 3 posibile, în loc să constituie un semnal de alarmă, a devenit prilej de mare fericire: ne-am calificat la un nou turneu final, ce naiba mai mârâiți!? Cu aceeași fericire-n (puținul) cuget și în (ne)simțiri ne-am dus și la turneul final început acum câteva zile în Slovacia, unde în primul meci am întâlnit Italia. Dincolo de faptul că "Pancone", suspendat, a dirijat echipadin tribună, prin intermediar, cei din teren păreau la fel de absenți din perimetrul de joc, nicio secundă neavând vreo treabă cu ce era pe acolo. Campionul delăsării, vopsitul Louis Munteanu, cel care promisese că "le aratăel" italienilor ce prostie au făcut de l-au gonit în Dacia natală, mama lor de cuceritori romani! Ce să arăți, băi? Și cui? Că ăia de te-au monitorizat o vreme s-or fi prins și ei că maximum de performanță visată de tine e legată direct de stâna lui Nea Gigi, unde te-ai declarat fericit că ai ajuns! Iar după ce ai tras și penalty-ul ăla ca pe toloacă, la o miuță pe câteva halbe, neam de neamul tău nu mai are ce căuta în Italia, țară care ne-a bătut în meciul ăsta de rahat cu 1-0, jucând la fel de prost canoi. Mă întreb doar atât, băi maimuțoiule: vreun pic de rușine ai în tine? Și dacă da, cum îndrăznești, mă, să grohăi că bați Spania, după ce contra Italiei se părea că vezi prima dată-n viață o minge!? Da' de Pancone nu vă e, nesimțiților, nițicărușine?