Gabriel MANȚĂ

Nu a fost suficient de puternică Betis Sevilla pentru a câștiga și ea un trofeu european, precum mai titrata concitadină, dar nici noroc n-a avut. Nu la cel de pe terenul de joc mă refer, că nu e suficient norocul ca să echilibreze un 1-4, ci la ăla de a o pescui tocmai pe Chelsea ca adversară în finala Ligii Conferinței, adică o echipă mult mai tare decât finalistele din Liga Europa, teoretic o competiție de nivel superior! Într-adevăr, cu Manchester United sau cu Tottenham Hotspur, Betis ar fi pornit poate cu prima șansă sau cel puțin ar fi jucat de la egal la egal. Să ne amintim, MU a terminat Premier League pe locul 15, iar Spurs pe 17, ultimul neretrogradabil, în timp ce Chelsea își obținuse pe calea normală locul de Liga Campionilor (locul 4), nu avea nevoie neapărată de trofeu european. A săltat-o însă pe Newcastle, locul 5, iar dacă o adăugăm și pe Tottenham la socoteală, se prefigurează un întreg contingent englez în grupa unică de la toamnă – 6 din 36! Asta desigur dacă ultimele două, Newcastle și Tottenham, vor trece de calificări, dar cine să le împiedice?

* * *

Am prins la limită pentru ediția asta meciul lui Gabi Ruse din turul secund la Roland Garros, adică înfrângerea în fața Paulei Badosa. Este una dintre acele înfrângeri care ne umplu de regrete văzând talentul rispit al jucătoarei nostre, care a ridicat efectiv publicul în picioare cu unele lovituri. Dar degeaba set în față, degeaba reveniri de senzație, degeaba scurte care cad vertical după fileu, degeaba torpile cu retragere scurtă sau ași, dacă lipsește ceva din puzzle-ul de campioană. Iar acela cred că este instinctul de prădător. Și faptul că gândește prea mult, uneori trebuie să lași rotițele să se învârte singure... De exemplu, aruncarea mingii greșit pentru serviciu, de repetate ori, la puncte cheie, arată o intelectualizare a actului respectiv, care ar trebui să fie unul reflex, automat, ca întreaga mișcare de serviciu, de altfel. Astăzi joacă și Jaqueline Cristian, cu altă favorită, însăși campioana en titre Aga Swiatek. Deși defetismul îmi dă târcoale, ceva îmi spune că o șansă există.