Nu am scris încă, și rău am făcut, despre prima experiență a lui Cristi Chivu ca antrenor la o echipă de seniori. Și nu oriunde, ci în serie A. Pe de altă parte, cele 10 etape petrecute pe banca Parmei constituie o bază relevantă pentru o analiză preliminară. Ar fi putut fi chiar o analiză finală a sezonului, adică să vorbim despre îndeplinirea obiectivului, dar nu l-a ajutat Dennis Man, autorul unui șir de ratări neverosimile pe finalul ultimului meci (înfrângerea cu Como, scor 0-1). Mai sunt doar trei etape în campionatul italian, iar Parma se află pe locul 16, cu 6 puncte peste locul 18, retrogradabil, acolo unde se găsea echipa când a preluat-o Chivu. Bilanțul său este de 2 victorii, 6 remize și 2 înfrângeri – poate nu entuziasmant, dar care a asigurat o ascensiune sigură, fiind foarte aproape de atingerea obiectivului. Acesta, menținerea în Serie A, ar putea fi consfințit în etapa viitoare, în duelul direct de la Empoli, locul 19. Cu o victorie, se poate desface deja șampania, deși stilul tacticizat al lui Chivu face mai probabil rezultatul de egalitate. Ar fi momentul perfect și pentru Man de a-și salva cu un gol decisiv stagiunea care s-a transformat într-un adevărat labirint. După acel debut promițător de sezon, cu patru goluri, iată-l acum pe internaționalul nostru depășind 1000 de minute FĂRĂ gol! Venirea unui conațional pe banca tehnică pare că nu l-a ajutat deloc, ba chiar dimpotrivă, el pierzându-și locul de titular! Pragmatic, eu aș trece asta ca o bilă albă în dreptul lui Chivu, care s-a arătat capabil să evite judecarea sentimentală a situației celor doi români, adăugându-l aici și pe Mihăilă. Cu o carieră începută cum scrie la carte, campion la Primavera cu Inter Milano (cu care apoi a făcut 2-2 la seniori), Chivu arată etică în meserie, ceea ce mă face să sper că va avea o carieră lungă și onorabilă ca antrenor. Nota bene, în fotbalul vestic. Și cândva, poate, și la echipa națională.