Cezar STRATON

Compromis. "Ca și în întreg Imperiul Austriac, viața politică bucovineană s-a bazat pe acel deosebit de dificil de realizat în practică „Ausgleich” (compromis) dintre diversele etnii componente ale imperiului. De aceea, Bucovina a constituit o adevărată oază de viață politică civilizată în comparație cu regiunile înconjurătoare. Atât în perioada administrației austriece, cât și în cea românească, grupurile etnice din Bucovina s-au manifestat fie în cadrul unor societăți național-culturale, fie în cel al unor formațiuni politice structurate pe criterii supranaționale sau intra-etnice. Potrivit opiniei cvasigeneralizate a cercetătorilor, Bucovina din perioada administrației austriece (1774-1918) a constituit un strălucit exemplu de colaborare interetnică. După cel de-al Doilea Război Mondial a fost relansată celebra expresie „homo bucovinensis", prototip al individului tolerant, ce vorbește cel puțin două limbi și este adeptul unui model de conviețuire pașnică interetnică. Demn de remarcat este faptul că în Bucovina istorică au trăit de-a lungul timpului 11 etnii ce au practicat 9 credințe religioase. Conform opiniei lui Emmanuel Turczynski, un cunoscut istoric german expert în problemele Bucovinei, în provincie a existat un „consens ideologic” bazat pe „larg diseminata identificare a bucovinenilor cu trăsăturile regiunii, cu un sistem legal bine stabilit, toleranță și progres socio-cultural, unde loialitatea către aceste valori nu însemna neloialitate față de propria comunitate etnică sau religioasă”. Colaborarea interetnică din Bucovina a fost comparată de către specialiști cu situațiile din Tirol și Cipru, „modelul” bucovinean demonstrându-și superioritatea. Din punct de vedere cultural, Bucovina este și în prezent considerată un exemplu demn de urmat pentru Europa, orașul Cernăuți fiind numit în 1997 de către Zbigniew Herbert, cu o expresie ce a făcut vogă, „ultima Alexandrie a Europei”. Cernăuți a fost orașul în care, inclusiv în vremea administrației românești din perioada interbelică, a fost cultivată cultura germană, evreiască (în limba germană sau idiș), română, polonă sau ucraineană.".

De ce? "De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,/ care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie/ în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,/ mereu fragedă, mereu unduitoare?/ De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă/ ca firul de iarbă ce taie în două/ luna văratecă, azvârlind-o în ape,/ despărţită de ea însăşi/ ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?…/ De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,/ soare căprui răsărindu-mi peste umăr,/ trăgând după el un cer de miresme/ cu nouri subţiri fără umbră?/ De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,/ care-n loc de sunete/ goneşte-n jurul inimii mele/ o herghelie de mânji cu coame rebele?/ De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,/ vârtej de-anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger." (Nichita Stănescu, Cântec fără răspuns). Sanda Marin. ”Lucruri neștiute despre Sanda Marin, celebra autoare a ”Bibliei pentru bucate”. Nu cred că există gospodină în România care să nu fi auzit măcar o dată în viață numele de Sanda Marin, la fel cum nu cred că există cineva care să nu fi gătit măcar o rețetă a acesteia. Sunt convins că ai auzit cel puțin despre cele două povești care se spuneau despre ea. Una cum că de fapt Sanda Marin ar fi fost bărbat, și cealaltă precum că “sandamarinul” era de fapt o ustensilă de bucătărie cu care găteai! A lua «sandamarinu» echivala, pentru mine, cu a lua o cratiță, un cuțit sau un fund de lemn pentru diverse operațiuni în bucătărie. Am fost destul de uimit când am aflat, într-un târziu, că ustensila cu pricina e o carte și că, de fapt, e numele unei doamne”, ne povestește Andrei Pleșu. De fapt Sanda Marin este pseudonimul sub care Cecilia Maria Simionescu a decis să-și facă publică propria carte de bucate, alegând acest pseudonim datorită faptului că mult mai celebrul ei tată, Ion Simionescu, era președintele Academiei Române. Cecilia Maria Simionescu a beneficiat de o educație aleasă la școli din România, vorbind fluent germană, franceză și engleză, fiind în același timp și o mare iubitoare de muzică, studiind pianul la Paris. Tainele în ale bucătăriei le-a deprins în Dresda, Germania. Prima carte de bucate a publicat-o în 1936, fiind republicată în peste 20 de ediții până în prezent. „A fost nemulțumită de ce a găsit la vremea respectivă în materie de cărți de bucate în România. Le știa pe cele franțuzești, foarte complicate, foarte stufoase. Și atunci s-a gândit să facă ceva care să fie un ajutor gospodinelor. Propuneri de meniuri pe durata anului, care sunt de primăvară, care sunt pentru iarnă. Efectiv, această carte a fost prima care a fost la un nivel destul de ridicat, o carte mai mult decât o înșirare de rețete”, spune Irina Patruslis, fina autoarei. Bineînțeles de-a lungul timpului rețetele au suferit modificări, și asta mai ales în perioada comunistă, când o serie de rețete erau considerate prea dichisite și prea cosmopolite pentru români. De exemplu sosul olandez a devenit sos cu unt, sosul franțuzesc - sos de făină cu unt, tortul Napoleon a devenit tort marmorat, iar unele cantități din rețete au fost chiar înjumătățite. “Sanda Marin a rămas o autoritate sigură a zilelor noastre, și asta nu pentru că rețetele ei au fost mai bune sau mai numeroase decât ale altora, ori mai limpede și mai convingător scrise, ci pentru că Sanda Marin a propus bucătăria cea mai apropiată de tradiția și mai ales de realitatea, de posibilitatea românească; cartea ei cu zeci de ediții e legată în primul rând de ce se găsește și deci de ce se mănâncă, de mii de ani, în Carpați”, declara regretatul Radu Anton Roman.” (Monika Seewaldt).

Capcanele pluralului (2). Cuvinte din limba română care nu au plural. Substantivele defective de plural sunt substantivele care au formă doar pentru numărul singular. Pot fi întâlnite și sub denumirea „singular tantum” sau „singularia tantum” – substantiv/substantive defectiv/e de plural. Lapte; Fasole; Grâu; Unt; Secară; Sare; Piper; Porumb; Fotbal, Baschet, Tenis, Hochei; Cinste; Miere; Creștinism, Budism, Iudaism, Catolicism; Aur; Romantism, Tradiționalism, Pașoptism; Oxigen; Geografie, Biologie; Rușine, Onoare, Cinste; Foame, Sete; Beteală; Oboseală. Alte forme de plural spuse adesea greșit: Chibrit – chibrituri, și nu chibrite; Roată –  roți, nu roate; Albuș – albușuri, nu albușe; Azil – forma de plural corectă este aziluri, nu azile; Hotel –  hoteluri, nu hotele; Furtun – furtunuri, nu furtune; Călimară –  călimări, nu călimare. Substantive care au mai multe forme de plural, unele cu înțeles diferit: Căpșună – căpșune, căpșuni; Copertă – coperți, coperte; Cireașă – cireșe, cireși; Coardă – corzi, coarde; Gălușcă – găluște, găluști; Nivel – nivele, niveluri; Cap – capete, capi; Tunel- tunele, tuneluri; Vis – vise, visuri (idealuri de atins); Virus – virusuri, viruși; Bandă – benzi, bande (trupă muzicală, grupare); Curent – curenți, curente (mișcări ideologice, literare); Cot – coate, coți (unitate veche de măsură); Ghiveci – ghiveciuri, ghivece; Corn – coarne, corni (instrument muzical), cornuri (produse de panificație). (libertatea.ro).

Sonetul CXV. (Those lines that I have writ do lie). ”Mint versurile ce le-am scris cândva,/Spunând că nu te pot iubi mai mult./Pe vremea-aceea mintea nu știa/Că va spori al dragostei tumult./Dar timpul, ale cărui accidente/Schimbă porunci și calcă jurăminte,/Frumosu-l surpă, toacă sentimente,/Minți clare-abate pe cărări greșite./Vai, și de ce, speriat de timp fiind,/N-aș fi putut să spun: „Eu, cel mai mult,/Azi te iubesc”, mai sigur ca oricând/Fiind atunci doar de prezent și-atât?/Amor e-un prunc; să nu fi spus că este/Destul ceva ce încă poate crește?” (W. Shakespeare, trad. Adrian Vasiliu).

Erevane (2). 1.Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărat că în urma dezastrului de la Cernobâl toată conducerea centralei atomoelectrice s-a sinucis? Radio Erevan: Da, în afara secretarului de partid, care nu a fost găsit acasă!  2. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: E adevărat ca după accidentul nuclear de la Cernobâl, oamenilor le-au căzut dinţii? Radio Erevan: Da, dar nu tuturor, ci numai acelora care nu şi-au ţinut gura. 3. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce se spune că acum capitalismul a ajuns la marginea prăpastiei? Radio Erevan: Pentru că el ne priveşte de sus. 4.Un ascultător întreabă la Radio Erevan: E adevărat că în România porumbul creşte ca stâlpii de telegraf? Radio Erevan: Da, uneori chiar mai des. 5. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: De ce Lenin purta pantofi obişnuiţi, iar Stalin purta cizme? Radio Erevan: Pentru că în vremea lui Lenin, Rusia era încă doar până la glezne în rahat.

Privire. "Pe urmă, am început să mă uit mai atent la ochii oamenilor. La ochii şi nu în ochii lor, fiindcă nu te poţi uita în ochii care nu te văd". "Era atât de rar să găsești în ochii cuiva ce căutai, să găsești un ecou al minții tale în mintea altcuiva". (Ileana Vulpescu).