Gabriel MANȚĂ

A trebuit să revăd a doua zi rezumatul extins al returului dintre Internazionale Milano şi Barcelona pentru a înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat acolo. Cum de nu a reuşit Lamine Yamal să apară pe tabelă sau măcar cu o pasă decisivă la caseta tehnică, deşi în direct mi se păruse că jucase bine. Mă rog, a juca bine pentru el pare pleonasm, cam aşa scriau jurnaliştii italieni în anii 90 despre Sabău, actualul antrenor al lui U Cluj, că joacă bine şi când joacă prost. Aşadar, cum a jucat Yamal dacă n-a dat gol, nici pasă de gol? Teoretic, prost, dar... Rezumatul m-a convins că el s-a ridicat la standardele obişnuite, adică obişnuite pentru el şi de neatins pentru alţii, numai că a mai apărut cineva în peisaj. Acesta a fost Sommer, portarul elveţian care a apărat dumnezeieşte. Deşi pentru a o bate şi elimina pe Barcelona trebuie să înscrii mai multe goluri decât ea, iar Inter chiar a făcut asta, a mai fost cineva care efectiv a obturat robinetul de goluri al catalanilor. Dacă nu era Sommer, oare câte goluri s-ar fi marcat în această dublă, din moment ce s-au marcat... 13?! Evident că este un record, peste anii 50, când tracţiunea era pe față, cinci atacanţi versus doi fundaşi! Cum de a fost posibil aşa ceva în vremurile noastre? Se vor scrie doctorate pe tema asta... Deocamdată, aş dori să vă aduc la cunoştinţă ce am contabilizat referitor la duelul Yamal - Sommer. Două şuturi pe colțul lung, "acolade" perfecte cu stângul, deturnate "mai mult ca perfect” de Sommer. Două şuturi pe scurt, unul în bară, cu stângul, celălalt pe portar, cu dreptul. Iar cea mai importantă paradă a elveţianului, fără a fi cea mai spectaculoasă, este cea din poziţie unu la unu cu Yamal, la ultima fază a timpului regulamentar, prin 90+5 sau +6, la scorul de 3-3, când nimic nu se mai putea salva. Aici i-aş găsi o alegere greşită lui Yamal (ca şi cum ar conta!), care a preferat să înțepe cu piciorul său de bază, stângul, în loc să direcționeze cu latul piciorului drept. Dar de aici, din colțul ăsta de rubrică sau de oriunde, pare simplu. Depăşind acest adevărat duel cu Yamal, în dreptul lui Sommer se mai adaugă ceva urieşesc, acea paradă pe linia porţii în faţa lui Eric Garcia, care băgase mai devreme mingea în vinclu de la vreo 10 metri, iar acum nu reuşea din 4-5 metri să găsească ditamai spaţiul liber! Şi, deşi a respins scurt, în față, nu a avut ghinionul de la golul cu repetiţie al lui Raphinha. Una peste alta, dacă Inter câştigă "urecheata" cu oarece contribuţie a lui Sommer, atunci Balonul de Aur...