„Pierderi teritoriale”

„Pierderi teritoriale”

„În ziua de Sf. George, s-a încheiat pacea între Puterile Centrale şi România. Pierderile teritoriale ale României sunt destul de însemnate...Înspre Bucovina, rectificările de frontieră cuprind un teritoriu de 1800 km pătraţi. În colţul dintre Transilvania şi Bucovina, noua frontieră duce de pe muntele Ceahlău, peste Bistricioara şi muntele Bivol, înspre Cornu-Luncii. Ea cuprinde satele Borca, Drăgoiasa, Şarul Negri, Şarul Dornei, Arenii, Broşteni, Găineşti ş.a.

Înspre est, noua frontieră o ia mai în jos de Sirete la punctul numit <La Ţară> şi duce peste Cândeşti dincolo de Herţa, la lunca de lângă Nouasuliţă”.

„Viaţa Nouă”, Anul V, nr. 1, Mai 1918.

Cooperativa „Viitorul Burdujeni”

„Cea mai veche cooperativă din judeţ <Viitorul Burdujeni>, care a dat pâine întregii regiuni sucevene în timpul de restrişte dela 1914-1916, creând mai apoi două puternice cârciumi şi prăvălii româneşti, a trebuit să cunoască indiferenţa, dacă nu şi ceva mai rău, a unor conducători, care la 1934 erau gata s’o lichideze. Noroc de’o mână de oameni şi de un contabil entuziast, care şi-au oferit servicii gratuite numai să pună cooperativa pe roate. Iar azi, când refăcută şi cu puteri noi ar vrea să-şi reia avântul şi dezvoltarea de odinioară, consiliul unei surori, <Banca Populară>, în adăpostul căreia se adăposteşte cu plată, îi refuză <Viitorului>, încheierea localului, preferând să-l dea unui croitor evreu, decât unei instituţii româneşti, deşi aceasta oferă preţ egal”.

„Suceava”, Anul II, nr. 29, Mai 1936.

„A doua moarte a brazilor”

„Sînt domeniicare, aparent, au rămas neschimbate. De pildă, librăriile. Oamenii se mişcă la fel printre rafturi, cercetează şi cumpără, dacă află ceea ce doresc. Nimic mai firesc într-o societate preocupată de viaţa normală, aducerea în intimitatea căminului a valşorilor cuvîntului tipărit, natins de aripa neagră a caducităţii. Au oamenii posibilitatea să aleagă, şi-au pregătit librăriile pe lîngă chipul schimbat al vitrinelor o mai substanţială ofertă de carte? Într-o primă fază s-au îndepărtat acele pseudocărţi aparţinînd dictaturii şi zelatorilor ei, documentele defunctului partid şi alte pagini ale maculaturii propagandistice şi encomiastice. Prin această absolut necesară primenire au fost retrase din circuitul public importante cantităţi de hîrtie reutilizabilă în industria de profil. Librăriile s-au eliberat de un greu balast pe care l-au tîrît atîtea decenii aceste instituţii de cultură. <A doua moarte a brazilor>, aşa a numit cineva soarta cărţilor care s-au născut gata moarte, prin trunchierea adevărului, prin minciună, prin lipsă de talent”.

„Adevărul”, Anul I, nr. 111, Miercuri, 9 mai 1990.