„Vara în care mama a avut ochii verzi”

O carte pe zi: „Vara în care mama a avut ochii verzi”

Autor: Tatiana Țîbuleac

Apariție: 2016

Nr. pagini: 124

Editura: Cartier

Descriere

„Vara în care mama a avut ochii verzi” este o poveste profund emoționantă despre relația complicată dintre un fiu și mama sa, marcată de conflicte, neînțelegeri și, în cele din urmă, regăsire și împăcare, narată la persoana întâi de Aleksy, un tânăr artist cu o copilărie tulburată și o relație foarte tensionată cu mama sa, Oxana. La începutul romanului, Aleksy își amintește cum, în adolescență, își ura mama și cum a considerat-o responsabilă pentru toate problemele și nefericirile din viața sa. Însă totul se schimbă într-o vară, când cei doi pleacă într-o vacanță neașteptată în Franța.

Această vară devine un punct de cotitură în viața lor. Pe măsură ce călătoresc prin peisaje pitorești și locuri necunoscute, Oxana începe să dezvăluie secrete din trecutul ei. Treptat, bariera de resentimente și furie dintre ei se topește, lăsând loc pentru înțelegere și iubire.

Romanul explorează teme universale precum iertarea, reconcilierea și complexitatea relațiilor familiale.

„Vara în care mama avea ochii verzi” este mai mult decât o simplă poveste despre o vacanță. Este o meditație asupra vieții, a relațiilor și a modului în care trecutul ne modelează prezentul. Este o carte care îndeamnă cititorii să reflecteze asupra propriilor relații și să aprecieze momentele de tandrețe și înțelegere care, adesea, sunt trecute cu vederea.

Ce spun criticii

„Tatiana Țîbuleac a reușit un tur de forță cu acest prim roman al ei. (...) Scurt și intens, romanul ei splendid impune o prozatoare de la care am cele mai mari așteptări.” (Radu Vancu)

„Cu «Vara în care mama a avut ochii verzi», Tatiana Ţîbuleac scrie una dintre cele mai răscolitoare poveşti din literatura română contemporană. Despre cum lipsa de iubire poate să lase oamenii singuri şi nenorociţi.” (Luiza Vasiliu)

“Aceasta nu este o carte, este o furtună lăuntrică după care te vei simți bătut și iubit și iertat, toate la un loc și încă ceva căruia nu-i poți spune pe nume.” (Claudia Tokacs, rasfoiala.com)

„Forţa acestei cărţi, concentrată pe ură, este că nu cade niciodată în jargon psihologic, ci traduce sentimente violente în imagini lingvistice.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Frânturi din „Vara în care mama a avut ochii verzi”

„La moarte te gândești doar când mori, Aleksy, abia când mori, și este o prostie, o mare prostie. Pentru că moartea este cel mai probabil lucru care i se întâmplă unui om în locul tuturor visurilor. De fapt, singurul care i se va întâmpla cu siguranță. De aceea, Aleksy, să nu faci niciodată lucrurile aiurea, cu gândul că mai ai timp să le îndrepți, pentru că nu vei avea. Timpul care va veni îl vei cheltui doar pentru a face și mai multe lucruri aiurea pentru a muri și mai repede.”

“Am găsit-o făcând popcorn la plită și râzând de una singură. Era ca și cum se spărsese un televizor, iar un film căzuse din ecran și continua la noi în bucătărie. Cocoșeii albi zburau în toate părțile și o înconjurau pe mama ca niște flori de cireș într-o furtună. Ea îi privea și le vorbea ca unor copii de grădiniță, trecându-și din când în când degetele prin boabele rămase în tigaie, ca o spatulă vie. Mama purta rochie. O rochie albastră, triunghiulară, ceea ce era mai straniu chiar decât tot jocul ei înnebunesc cu porumbul. Nu o văzusem pe mama în rochie niciodată.”