Mai grăbite ca oricând (deşi, parcă acum vreo 4-5 ani, s-a mai întâmplat ceva asemănător, dar zău că nu am chef să consult statistici şi arhive online), fetele noastre prezente la Wimbledon în 2025 s-au cărat de acolo cu o viteză pe care n-au atins-o niciodată în timpul meciurilor, ba parcă nici cu mingile de serviciu ori smash-urile. Îmi făcusem ceva speranţe să le văd prin optimi, ba chiar visam şi la o prezenţăprin semifinale sau măcar sferturi, însă ceea ce am văzut mi-a tăiat complet elanul. Culmea e că singura din cele 5 care a trecut totuşi de turul I este Irina Begu, singura căreia iniţial nu-i acordasem vreo şansă. Ca să finalizăm operaţiunile aritmetice, situaţia e următoarea: au fost iniţial 9 la număr, din care 5 calificate pe tabloul principal, celelalte 4 luând parte la calificări. În cazul lor, la... necalificări, întrucât nici măcar una nu a ajuns pe tablou! Din cele eliminate în turul I, una poate că ar fi putut trece, dar hai să admit că a avut ceva ghinion la câteva mingi disputate. Celelalte au etalat o lehamite comparabilă cu a fotbaliştilor, unele mimând şi oarece accidentări, după modelul brevetat de Șarapova şi perfecţionat de Simonica. Peste toate, Sorana, cea care şi-a dat din nou în petec, repezindu-se la arbitra de scaun care o penalizase, absolut corect, pentru tragere de timp. Istericale cu ultrasunete, gesturi, strâmbături. Adică Sorana noastră obişnuită. Aşadar, la tenis oficial, zero barat. Eeiii, vine însă demonstrativul mult mediatizat, de la Iaşi, pe 9 iulie. Când cică vine însăşi Simonica să arate... ce? Că serviciul nu cred că şi l-a îmbunătăţit, scurte lângă fileu eexclus să fi învăţat după retragere, iar pentru spectacolul din asemenea meciuri îţi trebuie măcar umor. Şi, cu regret, pe lângă smash-uri şi stopuri, Simonica n-are nici din ăsta!