Mircea Radu IACOBAN

Cu două zile înaintea votului, ce liniște s-ar cuveni să se aștearnă în ostenita Românie! Aș! Poate abia mâine se vor ostoi cât de cât spiritele înfierbântate! S-au rostogolit până acum belșug de supoziții, teorii, iluzii, fantasme, concepte, unele credibile, altele elucubrante: devenit de-acuma agasant, răsfățul de alegeri a răvășit țara! Niciodată n-am fost mai răsfirați ca acum, drept pentru care propun, în prag de vot, o clipă de liniștită cugetare întorcându-ne la Eminescu. Cel mai mare român al tuturor timpurilor a diagnosticat cu incredibilă exactitate starea României de atunci, intuind în bună măsură realitățile de azi! Ceea ce consemna cu 175 de ani în urmă îşi păstrează, surprinzător, valabilitatea! Similitudinea conduitei clasei politice sare în ochi, ca şi biata stare a ţării avariate. Citiţi şi miraţi-vă: textul n-a fost scris acum, ci atunci!

„De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economiceşte jos; amândouă ordinile de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice. Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat prooroc mincinos. Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme, încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucureşti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.n.), care nu face nici cinci, și că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători şi de administratori în România sunt tovarăşi de câştig cu bandiţii de codru. Dacă cineva ar fi prezis toate acestea, lumea ar fi râs de dânsul şi totuşi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat şi se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar. Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, ori sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital, nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut cineva. Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită, capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii (…) Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de filibustieri politici sunt bugetofagii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă (…) Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale, care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie."

MIHAI EMINESCU

Și dacă aidoma par și azi multe dintre cauze, necesarele efecte reparatorii nu pot fi lăsate în voia altei Mafii, mai nocive, mai agresive, mai goală de conținut și, în esență, mai dăunătoare nației – nu se incendiază țara ca să scapi de purici! Toroipanul vindicativ nutrit din puțină înțelepciune și mult interes lesne detestabil, inclusiv neromânesc, încearcă să lase în urmă o țară abandonată în voia bunului plac, arată de ură, incompetență și amatorism ridicol. Oricât de violent clamată, rămâne vorbă goală schimbarea în sine, fără repere certe, motivații solide și, mai ales, soluții viabile. Pare-se a venit cu adevărat momentul unei schimbări semnificative în crugul sărac al politicalelor române – și ar dăuna profund țării una croită aberant din „cuțite și pahară”. Ne-am obișnuit să tezaurizăm naiv și extatic sub sceptrul schimbării doar imaginea avântului, propășirii și progresului, în vreme ce la fel de posibilă rămâne schimbarea în sens invers, nocivă, din rău în și mai rău. Sper că, duminică, românii vor ști să aleagă!