În afară de nivelul individului, democrația are nevoie de patriotism și la nivelul colectivului, pentru că lipsa moralei patriotice în relațiile interne duce la pierderea esenței democrației, în cazul în care o națiune este subordonată parțial unor factori externi. Democrația este afectată, iar în cazul subordonării totale, ea devine o noțiune abstractă. Dacă ea are nevoie de patriotism, cu atât mai mult și acesta are nevoie de democrație. Un regim dictatorial/totalitar nu poate să asigure înțelegerea și unitatea spirituală națională. Patriotismul se dezvoltă cu succes numai într-un regim democrat, în care el reprezintă țesătura de legătură ce unește mișcările politice, sociale și culturale, partidele politice, grupările și clase sociale. Adevăratul patriotism este un produs original și normal al vieții și nu fabricat în grabă de către o conducere politică sau, mai mult, de către un guvern minoritar.
Epoca noastră, a cuceririlor științei, tehnologiei și cercetărilor spațiale, ne lasă să întrevedem la orizont două posibilități de constituire a Comunității Mondiale. Întâi, omenirea să devină o masă uniformizată, fără voință și cu o conducere centrală mondială. Această conducere politică va impune valori comune la un nivel scăzut, cu care s-ar canaliza preocupările oamenilor numai către satisfacerea nevoilor materiale. Comunitatea mondială ar fi, astfel, unitară și nediferențiată, oamenii devenind numere cu gândire controlată. A doua posibilitate are în vedere o comunitate mondială cu idealuri, valori și țeluri umanitare comune. Dacă aceasta se va forma pe baza unor categorii etnice, de rasă, culturale și sociale existente, pe care nu le va uniformiza, ci le va ajuta să conlucreze pentru realizarea uneisinteze mondiale, atunci va fi imposibilă impunerea unei conduceri centrale de tip totalitar și fascist. Comunitatea mondială se poate crea numai pornind de la entitățile existente care, la rândul lor, trebuie să fie complete și mature, pentru a putea participa la acest proces cosmogonic. Gandhi spunea: ”Conștiința națională este condiția absolut necesară pentru internaționalism. Națiunile fără o fizionomie culturală puternică, fără o economie suficient de dezvoltată, fără independență politică, fără coeziune și identitate vor fi, într-o lume cu caracter universal, marginalizate, controlate și, în sfârșit, supuse intereselor și evoluțiilor internaționale”.
Fiecare națiune trebuie să aibă o conștiință națională perfect formată și autocontrolată pentru a putea fi pregătită să se depășească și să participe la formarea conștiinței mondiale. Istoria ne învață că imaginea dușmanului exterior, întreținută, cu timpul naște ură. Naționalismul și intoleranța, dacă sunt menținute forțat în detrimentul celor slabi, sunt distructive pentru înțelegerea și colaborarea internațională. Până atunci însă, nu poți iubi lumea întreagă, dacă nu poți iubi țara ta. După patriotism și dragostea de țară, apare astăzi acel „ceva” care seamănă cu patriotism mondial:dragostea pentru planeta noastră, care este amenințată (criza climatică) și pe care numai oamenii uniți o pot salva.
În această ordine de idei, importante apar eforturile pentru combaterea individualismului, a dezinteresului, a înstrăinării și a „moleșirii” sociale - fenomene care facilitează destrămarea țesutului societății - prin cultivarea, în paralel, a sentimentelor patriotice, care-l leagă pe om de cea mai înaltă și mai nobilă semnificație a existenței în colectiv. „A nu muri total” (Non omnis moriar - Horațiu)privește și modul în care vom înțelege să trecem prin viață.