Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Preoţia este o misiune sfântă, aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos, în virtutea căreia acela se învredniceşte de această chemare înaltă, care îşi ia pe umerii săi sarcina de propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu şi este administrator al tainelor mântuirii.
Cei ce primesc Hirotonia, trebuie să aibă studii speciale, dar pe lângă aceştia trebuie să mai aibă şi facultăţi sufleteşti – adâncire filosofică a Sfintei Scripturi, dragoste şi convingere, cunoaşterea temeinică a căilor vieţii.
Pregătirea şi formarea unui preot este o adevărată operă. Potrivit Sfintei Scripturi, cel ce primeşte preoţia trebuie să se transforme din om trupesc al tinereţii în părinte duhovnicesc al bătrâneţii, să se închine din om trupesc în înger sufletesc, să trăiască pe pământ, dar să fie cetăţean al cerului, să fie sărac, dar pe mulţi să-i îmbogăţească.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Iubirea spirituală nu naşte ceva pământesc. Ea vine de sus şi se dă în taina Preoţiei.
Când Mântuitorul a trimis apostolii la propovăduire, a zis: „Iată, eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Mt. 10, 16)
Preotul trebuie să cunoască spiritul timpului
Preotul este obligat să cunoască viaţa societăţii în toate aspectele ei şi trebuie să cunoască şi spiritul timpului. Doar aşa va fi capabil să îndeplinească datoriile sale, misiunea sfântă, fără a uita ce a zis Mântuitorul: „Voi sunteţi sarea pământului, şi dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni” (Mt. 5, 13). Apoi: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub oboroc, ci în sfeşnic: şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt. 5, 14-16).
Sfântul Apostol Pavel a determinat comportamentul unui propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu în felul următor: Fii pildă credincioşilor: cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu credinţa, cu duhul şi cu curăţenia.
Iar Apostolul Petru îi îndeamnă pe preoţi: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care o aveţi, privegheaţi asupra ei nu cu sila, ci cu voie. Nu cu agoniseli urâte, ci cu osârdie. Nici ca şi cum aţi stăpânit peste cliruri, ci pildă făcându-vă turmei. Fiţi treji şi privegheaţi, pentru că protivnicul nostru este diavolul, care umblă mujind ca un leu, căutând pe cine să-l înghită. Sporiţi în har şi în cunoştinţă Domnului. În toate arătaţi-vă pilda de fapte bune. Propovăduiţi Curăţenia, Îngrijirea, Chibzuinţa, Vorbirea aşezată şi fără cusur, pentru ca protivnicul să fie ruşinat, să nu aibă a vorbi nimica despre voi” (I Petru 5, 2, 3, 8).
Păstorii sufleteşti
Păstorii sufleteşti sunt urmaşi ai Cerescului Păstor şi ei au misiunea de a priveghea turma cuvântătoare întru care Duhul Sfânt i-a pus.
Mântuitorul a voit să-şi lase urmaşi care să-L înlocuiască când nu va mai fi personal de faţă şi în felul acesta să I se continue opera Sa, şi le spune acestora: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20, 21). „Luaţi Duh Sfânt. Cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate” (Ioan 20, 22). Iar despre autoritatea Sa: „Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cei ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă” (Lc. 10, 16). Apoi despre prigonirile Sale: „Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15, 20).
Înseninarea lumii, ridicarea ei în liniştea şi frumuseţea Scripturii se reazămă pe spiritul şi entuziasmul preotului. El este misionarul revelaţiei Cerului, semănătorul Cuvântului ieşit din marele foc al inimii lui Iisus.
Nu este de ajuns ca preotul să fie virtuos, pios, plin de râvnă numai în forul intim al sufletului său. El trebuie să se manifeste ca atare în faţa lumii, în conducerea turmei sale.
(Prot. Mitr. Casian COŢAGA, parohul bisericii „Sf. Nicolai”, Donduşeni)
