Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Părintele Arsenie Boca, trecând un tânăr pe la el, i-a spus un program de învăţătură, un cuvânt de învăţătură care e tot un fel de program şi a zis aşa: oxigen, glicogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină.
Oxigen înseamnă să trăieşti în aer cât mai curat, cât mai oxigenat, cât mai bun, să fie cât mai aerisit acolo unde îţi duci viaţa.
Glicogen, înseamnă de fapt zahărul din ficat, zahărul animal, dar părintele are în vedere prin acest cuvânt hrana raţională: să nu mănânci prea mult, să nu mănânci peste măsură dar nici prea puţin.
Somnul, să dormi atât cât îţi este necesar să poţi desfăşura o activitate eficientă şi mai ales intelectuală. Să ştiţi că cel ce nu-şi împlineşte somnul nu dă randament maxim, mai ales la chestiunile intelectuale. Părintele zicea că sunt necesare 6 ore de somn continuu în 24 de ore. Nu trebuie să se silească nimeni să facă performanţe de priveghere. Priveghere să faci în înţelesul de a nu fi împresurat de gânduri rele, să ai întotdeauna o trezvie, să fii întotdeauna treaz când faci ceva. Ca să stai şi să nu dormi toată noaptea, trebuie să stai şi să dormi ziua, pentru că trebuie avut în vedere organismul aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. Un părinte duhovnicesc zice că s-a păgubit mai mult din priveghere şi nemâncare decât din mâncare multă şi somn mult (Sfântul Moise Arabul, în Filocalia, vol. 1 – cap. Convorbiri cu părinţii din pustia sketică). Bineînţeles, noi nu zicem că oamenii trebuie să doarmă foarte mult, dar zicem că trebuie să ştie fiecare cât trebuie să doarmă ca să fie treaz
Să-ţi păstrezi hormonii înseamnă să nu faci risipă pe poftele trupeşti, să trăieşti o viaţă înfrânată, să fii cât mai înfrânat şi atunci te ajută puterile care sunt în tine, te ajută să duci o viaţă plină, frumoasă, o viaţă simţită.
Concepţie de viaţă creştină, înseamnă să te conduci după Evanghelie, după învăţăturile Sfinţilor Părinţi, să ai în vedere nişte lucruri care sunt de căpetenie. Dacă ai altă concepţie decât concepţia de viaţă creştină, nu ajungi la mântuire, nu ajungi la ceea ce vrea Dumnezeu cu fiecare dintre noi.
Neajunsurile duhovniceşti ale începătorilor
1. Înclinaţii spre trufie
Mai curând vor să dea lecţii decât să primească. Ei osândesc în inima lor pe cei ce nu pricep credinţa după felul lor şi această simţire, mai întâi tăinuită, o scot la iveală prin cuvinte şi atunci ţi se pare că auzi pe fariseul care crede că preamăreşte pe Dumnezeu lăudându-se cu faptele sale şi dispreţuind pe vameşul. Asta înseamnă să faci pe voia diavolului. Acestea toate împing sufletul la mândrie şi la trufie. Acestea nu sunt de nici un folos începătorilor (dar şi că ele îi schimbă în păcate). Căci nu pot să se mai sufere unul pe altul, şi dacă se găseşte vreun concurent ca să-l înjosească pe aproapele său, aceste lucruri îi plac. Vor vedea paiul din ochiul fratelui lor, dar bârna din ochiul lor nu o vor vedea; ei vor strecura ţânţarul altora şi vor înghiţi cămila lor.
Nu le plac duhovnicii care nu-i laudă în faptele lor şi nu judecă buna lor lucrare, fiindcă astfel de ucenici nu caută decât să fie preţuiţi şi lăudaţi în tot ceea ce fac ei.
Încearcă să convingă pe alţii că ei au duhul desăvârşit şi adevărata evlavie.
Ajung chiar să nu-şi mai mărturisească păcatele ca să nu se înjosească şi ferind greşelile pentru a le face puţin mai grele (?). Se vor feri ca de foc să preamărească pe alţii, dar nu le displace să fie preamăriţi ei. Ba câteodată merg până acolo ca să ceară ca să-i preamărească oamenii. Începătorii scapă foarte rar de vreuna din aceste slăbiciuni.
Înclinaţii spre zgârcenie duhovnicească
Se tânguiesc atunci când nu primesc mângâierile care le aşteptau din partea duhovnicilor sau aproapelui.
Caută a se umfla de sfaturi şi învăţături duhovniceşti.
Închină tot timpul cititului şi nu mai au timp pentru lucrarea (?) care este prima lor datorie.
Înclinaţii spre mânie
Au în permanenţă o proastă dispoziţie.
Îşi fac datoria numai de mântuială.
Se supără pentru toate fleacurile şi ajung câteodată de nesuferit.
Pun vina pe greşelile altuia.
Îi bârfeşte pe ceilalţi.
Face morală cu acreală, în ton, ca şi când numai el ar avea dreptul la virtute.
Înclinaţii spre lăcomie duhovnicească
Se istovesc în canoane.
Se dedau fără de frâu la posturi.
Se sustrag din faţa acelora care i-ar îndemna pentru hrana trupească.
N-au dreaptă socoteală.
Lucrează împotriva poruncilor.
Doresc mai mult un canon trupesc decât un canon al judecăţii.
Lipsa de ascultare de duhovnic.
Se trufesc prin diferite osteneli fără dreaptă socoteală.
Pe astfel de ucenici îi încurajează diavolul să facă astfel.
Caută să smulgă duhovnicilor sfaturi după cum le place lor.
În cazul că sunt respinşi au mâhnire ca de copii.
Ceea ce fac, fac numai de mântuială pentru că sunt convinşi că nu fac nimic bun înaintea lui Dumnezeu când nu lucrează cum le place lor.
Se împărtăşesc fără încuviinţarea duhovnicului de mai multe ori.
Înclinaţii spre pizmă şi lume
Îi sare în ochi binele duhovnicesc al aproapelui.
Suferă când aude că cineva este lăudat.
Virtutea altuia îl întristează şi dacă are prilej o va prigoni şi ponegri, cu scop de a-i risipi pe cât e posibil laudele.
Doreşte să fie primul în toate.
(va urma - Părintele Arsenie Boca)
