Cezar STRATON

Confesiune (esențială).La 2 mai făceam nudism. La faţă eu am fost dintotdeauna urâtă, dar la corp eram ”mortală”. Mi-ar fi plăcut să pozez în Playboy, dacă ar fi existat, în primul rând pentru că nu mi-a păsat absolut niciodată de ce spune lumea despre mine şi aş fi pozat pentru că voiam să-mi arăt corpul. Îmi făcea o plăcere nebună să-mi arăt elasticitatea trupului, să mă joc în nisip. Cu prietenii mei nu eram deloc curioşi să ne vedem părţile ruşinoase. Nu m-am gândit niciodată să mă uit acolo la prietenii mei. Nu vedeam nimic, parcă eram toţi de același sex. Am fost îngrozitor de îndrăgostită de soţul meu, care era rapidist. Pentru că-l iubeam foarte tare şi pentru că voiam să-i devin necesară, nu numai în poezie, ci şi în pat, şi în viaţa de toate zilele, m-am gândit că trebuie să-i potenţez toate bucuriile, împărtăşindu-i-le. Mergeam împreună pe stadion. Habar n-aveam de fotbal, dar dintr-odată am prins şi eu microbul. Nu putea să lipsesc de pe stadion în 1966, când Rapidul a câştigat primul său campionat. Acum Nino nu mai e şi mă uit la meciuri la televizor. Acum, după trecerea anilor, când oamenii chiar nu prea mai au cu ce să mă surprindă, mă împrietenesc cu frunzele, cu pietrele, cu soarele, mă pomenesc vorbind cu pervazul ferestrei, certând clanţa uşii care se înţepeneşte. Uneori, dimineaţa, înainte de duş, când mă duc la oglindă să văd cum mai arată trupul meu, fără cămaşa de noapte pe el, zâmbesc. Soarele îmi culcă umbra pe foaia de hârtie. Ies în balcon, văd teiul meu drag, după colţul blocului de vizavi. ”Bună dimineaţa, ai grijă de mine”, îi spun. Teiul a crescut până dincolo de marginea balustradei. O creangă îmi intră în balcon. Dau mâna c-o frunză. Simt materia ei moale, alunecoasă. Cele mai reuşite dialoguri le am cu fiinţele care nu vorbesc. Cred că ele ştiu cel mai mult. O să-mi pun rochia pe dos, fiindcă pe mine mă prinde tot ce nu-i pe faţă. Regret pistruii care m-au părăsit... Fumez de la 16 ani, dar niciodată n-am depăşit zece ţigări pe zi. Dacă mă las de fumat, nu pot scrie. Când o să vină moartea să mă scoată la plimbare, normal, cu maşina ei de lux, o să mă răsfăţ, că n-o să mai am încotro. Nu prea mai am prieteni, deşi mi se spune zilnic că aş fi foarte iubită. Fel de fel de fiinţe umane mă caută la telefon, unii mă trag de limbă, alţii îmi tot promit o întâlnire care ştiu că n-o să aibă loc niciodată. Cum fac faţă? Simplu, acum cincizeci de ani îmi plăcea să dansez french can-can, acum e mai greu. Sunt un Ford din 1931, ce vreţi!’...” (Nora Iuga, la 93 de ani)

Vis vegetal.Motto: „Crescu la fereastra Împăratului un brad nalt şi frumos, de era minune cum de crescuse el într-o noapte” (Petre Ispirescu – Basmele românilor). „Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc / lângă fereastra ta… te-aş auzi / şi-n voie te-aş privi, întreaga zi. / M-aş apuca şi iarna să-nfloresc, / ca să te bucuri. Păsările cele / mai mândre-ar face cuib pe creanga mea, / şi nopţile mi-ar da cercei de stele, / pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da. / Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori / m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut / când părul, ce pe frunte ţi-a căzut, / când buzele… cu buze moi, de flori. / Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere / şi foi de aur roşu prin odaie, / cu-a ramurilor tânără putere / ţi-aş apăra obloanele de ploaie. / Şi cine ştie… poate că-ntro seară / de primăvară, când va fi şi lună, / va trece prin grădin-o zână bună, / făcându-mă femeie… să fiu iară! / Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz / genunchiul ud de frunze şi pământ, / cu păru-mi încă doldora de vânt, / cu rouă şi cu lună pe obraz, / eu ţi-aş sări în casă, şi senină / (uitând de-atâta vreme să vorbesc), / cu câte-un cuib în fiecare mână / întinsă-n patul tău… o să zâmbesc!” (Magda Isanos)

Dorință.”Să mă trezesc în fiecare dimineață luminat de raza unui zâmbet. Să fac o reverență zilei, pentru tot ce-mi va oferi. Cu mintea curată să-mi încep munca. Să am clar în gând – chiar și atunci când fac lucruri mărunte – scopul ultim al muncii mele. Să-mi întâmpin semenii cu zâmbetul pe buze și iubire în inimă. Să fiu blând, amabil și curtenitor în fiece clipă. Și să adorm mângâiat de satisfacția lucrului bine făcut – așa mi-aș dori să decurgă mereu, zilele mele.” (Thomas Dekker, 1570-1641)

Lege.”Omenirea e guvernată după legea iubirii. Dacă ne-ar fi condus violența, ura, am fi dispărut demult. Și totuși, tragedia constă în faptul că așa-numita civilizație, oamenii și națiunile civilizate se conduc ca și cum baza societății ar fi violența.” (Mahatma Gandhi, 1869-1948)

Boli. ”Medicina poate trata bolile trupului, dar singurătatea, disperarea și deznădejdea nu se vindecă decât prin iubire. Sunt mulți cei care și-ar dori o bucată de pâine, dar și mai mulți sunt cei care tânjesc după un pic de dragoste.” (Maica Tereza, 1910-1997)

Altă poveste… ”Prințesei, în castel, de nerăbdare, / I se lungeau picioarele întruna. / Pe cer treceau pe rând: soarele, luna, / Ba vijelii băteau, ba da o boare / Strângând în braţe puf de păpădie; / Zâne-n capot trebăluiau prin cuhnii / Să fiarbă elixirul vieţii-n oale, / La miezul nopţii,-n ţipetele buhnei, / Şi alifii de uns seara pe şale, / Spre a-i aduce Zmeii cu lăboanţe / Şi capete cât nici nu ştii să numeri, / Dulceţuri preparate-n tărăboanţe / Pentru lipit arìpile de umeri, / Ca să plutească fragedă şi pură / Peste păduri în franjuri ce murmură…” (Emil Brumaru)

Selfie.Ștrulă îl întreabă pe Bulă: - Cum stai cu viața amoroasă? - Păi ce să zic, fac amor cum fac și poze. - Cum adică? - Mai mult selfie.

Limbaj.Bulă intră într-o bancă. La ghișeu, îi zice funcționarei: – Duduie, vreau să pun niște bani în nenorocita voastră de bancă. – Domnule, nu permitem asemenea vocabular. Îl chem pe șefu’. – Care-i problema, domnule? (întreabă șefu’). – I-am spus amărâtei că vreau să depun niște bani în porcăria voastră de bancă. – Despre ce sumă-i vorba? – Zece milioane de euro. – Și nenorocita asta nu vrea să vă servească?

Oameni.”Există oameni care sunt cu înverşunare împotriva mea. Nu m-au văzut vreodată, nu au citit nicio carte de-a mea, nu m-au ascultat niciodată, nu ştiu ce fac şi totuşi sunt cu înverşunare împotriva mea. Uneori este surprinzător. Chiar şi pentru a fi împotrivă, ar trebui ca mai întâi să fii aproape, să cunoşti, să priveşti, să observi. Ei nu m-au văzut vreodată. Dacă ne-am întâlni pe stradă ar trece pe lângă mine deşi mă urăsc de moarte. Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluţia ta personală. Nu este nevoie să ştii unde mergi. Nu este nevoie să ştii de ce mergi. Tot ceea ce e nevoie să ştii este faptul că mergi plin de veselie; dacă faci acest lucru, nu poţi greşi. Renunţă la comparaţii şi poţi să te bucuri de viaţă la maxim. Nu condamnaţi senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume şi, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate, în iubire, se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existenţă aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conştiinţa voastră. Este conştiinţa voastră filtrată prin corp. Ceea ce este, este. Opreşte-te, trăiește şi priveşte. Viaţa este aici şi acum.” (Osho)

Erevane (1).1. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este bine să dormim cu fereastra deschisă? Radio Erevan: Da, dar cu o femeie este mai bine. 2. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este adevărat că poetul Maiakovski s-a împuşcat? Radio Erevan: Da, este adevărat, pentru că ultimele lui cuvinte au fost: Nu trageţi, tovarăşi. 3. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre capitalism şi comunism? Radio Erevan: Într-o societate capitalistă omul exploatează omul, în cea socialistă este exact invers. 4. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre comerţul capitalist şi cel socialist? Radio Erevan: Comerţul capitalist înseamnă că totul este de vânzare. Comerţul socialist înseamnă că totul este de cumpărat. 5. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre basmele ruseşti şi englezeşti? Radio Erevan: Basmele englezeşti încep cu: A fost odată ca niciodată. Ale noastre încep cu: Va fi odată… 6. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Comunismul se vede deja la orizont, ni se spune. Dar ce este un orizont? Radio Erevan: Orizontul este o linie imaginară care se îndepărtează de fiecare dată când te apropii de ea. 7. Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Miliția va mai exista încă, atunci când va fi construit comunismul? Radio Erevan: Sigur că nu. Până atunci toţi cetăţenii vor învăţa cum să se aresteze singuri.