Gabriel MANȚĂ

Meciul tur dintre Barcelona și Inter va fi mai frumos ca finala. Este o afirmație cu prea puțin risc de a se dovedi falsă. Pornit ca din tun, cu gol în primul minut, a ținut-o așa până la un 3-3 care lasă deschisă ecuația calificării. Deși eu aș anticipa rezolvarea ecuației, indicând de pe acum ”necunoscuta” care va avansa în finală. Aceasta ar fi Barcelona, care de-acum este avertizată și va veni pregătită la Milano. Am avut impresia că i-au subestimat pe italieni, nu va mai fi cazul. Dar, revenind la meciul tur, dincolo de faptul că au fost multe goluri, acestea au bifat și criteriul de spectaculozitate, până și autogolul atribuit regulamentar portarului Sommer venind în urma șutului splendid în transversală al lui Raphinha. Apropo de transversală, a fost și festival de bare, capitol la care a excelat Yamal, acesta lovind stâlpii de nu mai puțin de 3 ori, doar una dintre ele ricoșând în poartă. Dar ce șerpuire a spaniolului la faza golului! De fapt, ai impresia că este fluid, așa cum apa ia forma vasului, corpul său ia forma fazei! Nu credeam că voi fi fascinat atât de repede de un jucător, când Messi nici nu s-a retras încă. Ba chiar Yamal posedă excepționalul potențial de a-l depăși pe Messi. Am văzut comparații cu Ronaldo și Messi, la realizările ca adolescenți. Yamal i-a depășit deja pe amândoi, dar aici Messi era grevat de fizic, de-aia a debutat ceva mai târziu. La Ronaldo se profila de tânăr fizicul de atlet, în timp ce Yamal este deja perfect conformat, o simbioză perfectă între forță și viteză. Aceste două calități sunt necesare la fotbal, iar dacă sunt dublate de tehnică, deja poți fi mai mult decât fundaș. Când tehnica este filigranată, ca să îți permită și dribling, și șut, și pasă, ești deja jucător de top. Dar ca să fii geniu îți mai trebuie ceva, care este foarte rar: să reziști la tentația (sau efectiv să n-o ai) de a acapara jocul. A pune echipa pe primul loc e suprem în fotbal și se întoarce înzecit. Așadar, Yamal. I-am rezistat destul de mult, fiindcă academia Barcelonei lansează frecvent talente care irump, dar apoi deviază de la traiectoria ideală. Cel mai recent exemplu e Ansu Fati, care încă poartă numărul lui Messi.