Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
O carte pe zi: „Berta Isla”
Autor: Javier Marias
Traducător: Lavinia Similaru
Apariție: 2020
Nr. pagini: 552
Editura: Litera
Descriere
În liceu, Berta Isla a decis că se va căsători cu Tomás Nevinson, colegul ei de clasă atrăgător, jumătate spaniol și jumătate englez, cu un talent special pentru limbi străine și accente. Dar când Tomás își termină studiile universitare la Oxford și ar trebui să se întoarcă definitiv la Madrid, este alt om. Cu puțin timp înainte de încheierea ultimului an, ghinionul îl aduce pe Tomás în miezul unei situații fără ieșire. I se oferă o singură posibilitate de scăpare: să intre în slujba serviciilor secrete britanice. Din acel moment, viața pe care el și Berta și-o plănuiseră este definitiv compromisă. Mulți ani de acum încolo, Berta trebuie să accepte absențele îndelungate și secretele intangibile ale lui Tomás. Va mai fi vreodată viața lor așa cum au sperat?
Cu inegalabilul său talent de a explora cele mai obscure unghere ale ființei umane, Marías îl introduce pe cititor în abisul care se adâncește între Berta și Tomás și în deciziile care îi vor schimba iremediabil pe amândoi. Berta Isla este un roman despre dragoste și adevăr, despre frică și secrete, despre indentități ascunse și despre destinul pe care ni-l asumăm.
Ce spun criticii
„Plin de umor și inteligență, mai complex și mai savuros decât multe dintre romanele sale anterioare. Este cel mai bun roman al lui Javier Marías de mulți ani încoace.“ (The Times Literary Supplement)
„O poveste complicată și provocatoare care supune noțiunile de adevăr și moralitate unei analize necruțătoare.“ (The Observer)
„Un scriitor magnific înzestrat… Aventurile inteligenței și ale ideilor sunt la fel de pasionante, de atrăgătoare, de dramatice ca sentimentele și acțiunea… Poate că niciodată nu s-a demonstrat acest lucru cu atâta virtuozitate… Javier Marías exprimă în maniera cea mai spectaculoasă tendințele europene ale noii literaturi spaniole.“ (Le Monde)
Fânturi din „Berta Isla”
„Chiar înainte să facem un lucru, e deja uitat. În realitate, nu e diferență între înainte și după. Când nu s-a făcut, nu s-a făcut, iar după ce se face, tot nu s-a făcut, încât totul e mereu cum era și continuă exact la fel. Nici măcar în timp ce se face nu s-a făcut sau, mai bine zis, nu se face.”
„Pe mine mă făcea să sufăr faptul că el ducea existența asta. Alteritatea, penumbra, caracterul tulbure, nebulos. Ambiguitatea morală, ca să nu spun ceva și mai rău. Trădarea ca principiu, călăuză și metodă.”
