Doru POPOVICI

Încercând să mă autoanalizez cu atâta obiectivitate câtă poate exista într-un asemenea demers, pot să spun că în timp am devenit mai înţelegător, mai tolerant, implicit şi mai puţin dur în scris, ceea ce se prea poate să fie şi o consecinţă a înaintării în vârstă. Totuşi, oricât de tolerant aş fi sau mi-aş propune în anume stituatii să fiu (deşi nu prea-mi vine!), nu pot răbda la infinit să fiu luat de prost de mai toţi diriguitorii fotbalului de la noi, iar mai de curând şi de cei din liniile a doua şi chiar a treia. Ultima şi cea mai neobrăzată tentativă de vopsire a realităţii (şi bineînţeles a personajelor implicate) este recent încheiatul (pentru noi!) turneu final al Campionatului European pentru fotbaliştii sub 21 de ani, unde oricât de flagrantă ar fi fost diferenţa dintre ce am dus noi acolo pe post de fotbalişti şi ce au prezentat adversarii noştri, oficialii români o ţineau p-aia cu trofeul sau măcar cu un loc pe podium pe care n-aveam cum să le ratăm! Ăia aveau fotbalişti de pe la Real, Barcelona, Inter, Juventus, noi ne-am dus cu Louis Munteanu, golgheter naţional (din meciuri contra Oţelului, Petolului şi Sibiului), încă şi niţeluş accidentat, ba şi gonit de la Fiorentina şi împrumutat pe degeaba după ce se lămuriseră că în afară de tatuaje nu mai are şi altceva asemănător cu fotbaliştii. Genialul a început cu un penalti ratat şi a încheiat cu o ratare din 7-8 metri, singur cu portarul. Între ele, a dat un gol norocos cu Spania, motiv de a ni-l prezenta vopsitorii drept acelaşi născut mare talent. Şi acuşi-acuşi mort speranţă (dacă nu cumva deja se încadrează aici!). Cât despre ăilalţi... ce? Păi dacă ăl' mai bun e o panaramă, de ei ce să mai zici? Hai, Burlene, Stoichiţă şi care-oți mai fi, povestiți-ne din nou ce scule de tineri vin din urmă şi cum tremură deja izmenele pe tricolorii "mari" că vin ăştia mici şi le iau locul... de loseri perfecţi!