„Chiajna din Casa Mușatinilor”

O carte pe zi: „Chiajna din Casa Mușatinilor”

Autor: Simona Antonescu

Apariție: 2023

Nr. pagini: 752

Editura: Polirom

Simona Antonescu a debutat în 2015 cu romanul “Fotograful Curţii Regale”, câștigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească/Polirom și al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România și finalist la Festival du Premier Roman de Chambéry. A mai publicat romanele „Darul lui Serafim” (2016, 2020), „Hanul lui Manuc” (2017, 2018), „Ultima cruciadă” (2019), distins cu Premiul Cartea Anului 2019 de Filiala Brașov a USR, „În umbra ei” (2021, 2024). „Chiajna din Casa Mușatinilor” (2023) a obţinut în 2024 Premiul pentru Proză al Ziarului de Iași, Premiul Radio România Cultural, categoria Proză, și Premiul Cartea Anului 2024 acordat de Filiala Brașov a USR.

Descriere

„Chiajna din casa Mușatinilor” reprezintă romanul de reabilitare a imaginii Doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare), o personalitate puternică, controversată, dar în același timp și importantă a Evului Mediu românesc.Unii au considerat-o un model de ambiție malignă, fără scrupule, în timp ce alții au considerat-o un reper de atașament matern. Doamna Chiajna a fost prima și poate singura femeie care a condus oști în bătălie pe meleagurile noastre și care a reușit să se afirme și apoi să se mențină pe tron într-un context cât se poate de neprielnic.

Întinderea, detaliile, personajele numeroase, reconstituirea atmosferei de epocă fac din „Chiajna din Casa Mușatinilor” un veritabil roman istoric.

Ce spun criticii

„Cărțile Simonei Antonescu împrospătează, printr-o scriitură modernă, bestsellerul cu tematică istorică. Un epic tensionat, savuroase descrieri de epocă, personaje cu halou mitologic.

De astă dată, autoarea o reabilitează pe Doamna Chiajna, cea mai importantă personalitate feminină a Evului Mediu românesc. Autoarea își aduce personajul istoric aproape de înțelegerea noastră printr-o meticuloasă evocare a mentalităților unui timp când lupta politică, însemnând corupție și intrigă, se încheia cu exterminarea adversarului. Referirea la neamul Mușatinilor și la bunicul Ștefan cel Mare explică temperamentul vijelios și orgoliul dinastic ale Chiajnei, care, prin inteligență diplomatică și cutezanță pe câmpul de luptă, ține piept concurenților la tronul Valahiei.

O carte plină de farmec, cu negustorese care plimbă mărfuri scumpe și informații secrete, cu domnitori pribegi, când reușesc să scape de decapitare sau otravă, cu iubiri fără viitor, fiindcă mariajele servesc doar alianțelor.” (Gabriela Adameșteanu)

Frânturi din „Chiajna din Casa Mușatinilor”

„Cel care conducea atacul sălbatic își desprinse curelușa de sub bărbie, lăsă coiful să-i cadă de pe cap și își trase pe spate capișonul din zale. Se afla din nou cu o lungime de cal în fața căpitanilor săi. Un păr lung, întunecat, cu firul drept ca scos de sub talpa de călcat i se revărsă pe spate, pornind a sălta în ritmul galopului. Un mănunchi de raze castanii jucând drăcește împrejurul capului. O știmă a apelor despletită, care gonea spre ei, răcnind încruntată. O femeie.”

„- Se scursese numai o clipă de când Chiajna ridicase sabia. O bătaie din gene. O văzură dând pinteni calului, lipindu-se de coama lui și țâșnind înainte. O auziră slobozind un strigăt de furie care nu se mai isprăvea, un ă hârâit prelung din gât, ca atunci când te opintești să muți din loc un bolovan mai mare decât tine.”