Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În cele peste două milenii care au trecut de la moartea pe cruce și Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, s-a adunat o bibliografie imensă, referitoare la aceste evenimente epocale. Despre „urâciunea păcatului” și „frumusețea suferințelor” a scris cu inegalabilu-i talent și marele om de litere Oscar Wilde, în timp ce el însuși se afla în suferință, în închisoare.
Conectat la adâncile trăiri spirituale ale oricărui creștin practicant în Săptămâna Patimilor, ofer publicului un mic fragment din opera DE PROFUNDIS a sus-amintitului autor, cu speranța că rândurile de mai jos vor stârni interes și prilej de meditație.
Ioan BĂNCESCU
„Pentru mine este aproape incredibilă ideea că un tânăr țăran galilean și-a închipuit că poate duce pe umerii săi povara lumii întregi: tot ceea ce s-a făcut și s-a suferit, tot ceea ce se va face și se va mai suferi, crimele lui Nero, și ale lui Cezar Borgia, ale lui Alexandru al VI-lea și ale celui care a fost împăratul Romei și Preot al Soarelui, suferințele mulțimii care se află în morminte, neamurile năpăstuite, copiii uzinelor, hoții, oamenii din închisori, cei ce stau muți sub apăsarea soartei și cei a căror tăcere nu este auzită decât de Dumnezeu; închipuindu-și faptele, toți cei ce vin în atingere cu ființa sa, chiar dacă nu se apleacă în fața altarelor sale și nu se prosternează înaintea preoților săi, simt că urâciunea păcatului lor dispare și că li se arată frumusețea suferințelor. ”
Oscar Wilde
De Profundis
