Doru POPOVICI

Vă mărturisesc că dincolo de milape care mi-o stârnesc cei mai mulţi dintre fotbaliştii prezenţi la Campionatul Mondial al Cluburilor, unii storşi fizic de oboseală acumulată, alţii de canicula demenţială din SUA, iar unii (cazul lui Leo Messi, săracul!) ajunşi printre împiedicaţi care nu pricep chestii elementare, fiind siliţi să acopere toate "chiflele" ălorlalţi, cel mai tare m-a frapat jocul inexplicabil al unora din echipele care păreau favorite. Turneul intra în fazele superioare, ieri începând sferturile de finală. Vor lipsi,însă, eliminate în optimile de finală, două monumente europene, Manchester City şi Inter Milano. Încep cu City: indiferent de condiţiile meteo oribile şi de obosealaucigaşă, nu ai voie, cât timp în bătătura ta se afla Halland, cel mai tare golgheter, şi Pep Guardiola, unul din cei mai titraţi antrenori de pe lume, să iei bătaie de la Al Hilal! Este ilogic, nefiresc, anormal, anapoda şi... mi s-au terminat pleonasmele! La ceea ce reprezintă ele în lume, ar trebui ca din 1000 de meciuri, City să câştige 1000, dintre care vreo 995 la scor. Dar să ia bătaie cu 4-3 de la Nimeni, parcă e prea mult, chiar dacă şi-or fi băgat coada şi niscai case de pariuri. La Inter, lucrurile sunt niţel diferite: singurul care părea cuplat la tensiunea partidei era, evident, Cristi Chivu. Ăia de pe gazon,însă, erau atât de detaşaţi de parcă jucau pe o ladă de suc, iar ei şi-ar fi dorit bere! Sau de parcă jucau cu Al Hilal, nu cu Fluminense! Sictir, indolență, lehamite, astea erau trăsăturile definitorii ale nesimţiţilor din teren. Am văzut greşeli mai mari decât ale necalificaţilor din Divizia C de la noi, iar asta înseamnă că dacă vrea performanţă, clubul e obligat să cumpere fotbalişti în locul panaramelor din lot. Dacă nu o face, Cristi va fi sacrificat absolut nevinovat.