Acum 3 zile s-a încheiat ultima ediţie a Campionatului Mondial de Snooker, un eveniment aşteptat an de an cu sufletul la gura de iubitorii acestui sport absolut deosebit, iar în 2025 cu încă mai multă emoţie şi tensiune, întrucât nimeni dintre noi nu ştia dacă va reveni în arenă campionul campionilor, Ronnie O'Sullivan, confruntat cu probleme psihice majore (avea să le recunoască el însuşi, în declaraţia dată cu vreo 3 zile înainte de începerea Campionatului Mondial) din cauza cărora a absentat din competiţii încă de la începutul lui 2025. Am răsuflat cu toţii uşuraţi abia când l-am văzut la masă, confruntându-se în primul tur cu Ali Carter, adversarul cu care este în relaţii de ostilitate reciprocă de câţiva ani buni. L-a bătut măr pe Ali, ceea ce ne dădea speranţe. A urmat un tur secund în care i-a ieşit în cale primul jucător chinez din cei 10 (din 32 de participanţi) prezenţi la CM de la Sheffield. A câştigat tot Ronnie, iar asta chiar părea un semn bun. Al doilea chinez din cei 3 pe care avea să-i întâlnească a luat şi el bătaie în sfertul de finală, ceva mai greu, dar a luat-o. Aşa că, deşi era clar că Ronnie e departe de ceea ce aşteptăm cu toţii de la el, ba chiar departe de... el însuşi, totuşi speram (mai degrabă ne autosugestionam...) cael să dea lovitura aşteptată şi să câştige cel de al 8-lea titlu suprem. Numai că în semifinalăi-a ieşit în cale numitul Zhao Xintong, jucătorul... amator (de fapt gonit de la profesionism după nişte aranjamente la meciuri, inclusiv cu case de pariuri!) care l-a snopit pe Ronnie cu 17-7, neavând nevoie şi de ultima repriză, a 4-a, după ce în cea de a doua i-a tras un 8-0 (!!!), ducând scorul de la 4-4 la 12-4! Xintong a câştigat titlul mondial, zdrobindu-l în finală şi pe Mark Williams, pentru mine fiind un semnal clar că snookerul e la o răscruce. Invazia chinezească a dat în sfârşit rezultatul de mult prevăzut. Ceva urma?





























