Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Săptămâna trecută povesteam câteva amintiri din copilăria în comunism, când am fost învăţaţi cu toţii că ocolirea legilor absurde era o condiţie pentru supravieţuire. Regulile erau create de nişte idioţi ideologizaţi, care nici măcar nu le aplicau pentru ei înşişi (magazinele speciale pentru nomenclaturişti reprezentau exhibarea falimentului moral al acelui regim al egalităţii).
Am fost deci învăţaţi că e legitim să ocoleşti legea. Ce a lăsat această logică absurdă în noi? Cred că ne bântuie un fel de spirit haiducesc: acele legi erau greşite şi trebuia să le ocolim, deci orice lege este greşită şi dacă eşti deştept o ocoleşti.
Nu am avut un moment zero în care să ne punem de acord: gata, s-a terminat, acum noi votăm legile, prin reprezentanţii noştri. Poate că unele legi sunt greşite, dar Legea în sine este o realitate dezirabilă pentru a putea trăi în societate. De pildă, legile pentru calitatea în construcţii. Cred că putem fi de acord cu toţii că statul trebuie să impună nişte standarde, pentru ca următorul cutremur să nu facă ”curăţenie” în oraşe. Cu toate acestea, aud cazuri incredibile privind modul în care se dau autorizaţiile de construcţie (riscăm că păţim ca în Turcia, unde la cutremurul trecut s-au dărâmat mai ales clădiri noi, construite la ultimul boom imobiliar şi autorizate prin şpagă).
Acest reflex haiducesc ne bântuie în feluri nebănuite. Aţi observat cum se spune în România atunci când dai şpagă? Se spune ”am dat dreptu`”. Am dat dreptu` la agent şi nu mi-a luat permisul de conducere. Am dat dreptu` la primărie şi nu a mai venit să se uite cum am dărâmat peretele din apartament. Am dat dreptu` la minister şi am câştigat licitaţia. Alintăm mita spunându-i „dreptu`”. Şpaga devine normă legitimă.
Atunci când fiecare caută moduri de a corupe sau de a se lăsa corupt, cei care vor să lupte cu corupţia devin băieţii răi. Procurorii DNA sunt în acest moment băieţii răi care vor să ne aresteze pentru că dăm şi luăm „dreptu”. De aici o solidarizare bizară cu corupţii. Când Remeş a fost prins cu caltaboşii (plus o promisiune pentru un Audi, de care presa uită în mod bizar când relatează cazul), am discutat foarte mult despre cum a ajuns filmul la TVR. E ca în bancul acela în care Bush spune că au murit 1000 de arabi şi un biclist, iar un ziarist întreabă ”Dar, de ce un biciclist?”. Cam aşa în cazul Remeş. Noutatea era filmul de la TVR, nu faptul că un ministru a luat şpagă. Procurorul e băiatul rău bănuit că a dat filmul la presă, ministrul care lua şpagă îşi primise doar dreptu`, de ce ne mirăm?
Astfel, nu corupţia în sine este subiect public, ci doar interesele ascunse în spatele anticorupţiei. Premiza cu totul deprimantă este că toţi fură, deci trebuie că cei cercetaţi au ceva special de sunt în această situaţie. Nici măcar nu ne interesează probele aduse de procurori împotriva lui X, ci ne aşteptăm ca procurorii să ne explice ce le-a venit de ce s-au apucat să-l aresteze doar pe X.
Adrian Năstase a devenit şi el un fel de haiduc. Oli Rehn spune ceva despre dosarul lui Năstase. Ce răspunde fostul premier? Se apără şi spune că nu e adevărat că a luat şpagă? Încearcă să înlăture suspiciunile? Declară că s-a pus la dispoziţia justiţiei (nu s-a pus, a ocolit instanţa folosind Parlamentul pentru asta)? Nu, ca un adevărat haiduc român, Năstase ripostează cu ceva de genul: băi, Rehn, tu vorbeşti, care eşti din Finlanda, ţară care s-a opus intrării României în UE?! Adică, cine eşti tu, să mă întrebi pe mine?! Iar publicul aplaudă la comentariile din josul articolului: bravo, domnu` Năstase, le-aţi spus-o, dom`le! Ne-aţi făcut mândri că suntem români.
Ca să închidem cercul: spuneam mai sus despre autorizaţiile de construcţie. Năstase este acuzat că a pus-o în funcţie pe şefa Inspectoratului pentru Construcţii contra şpagă. Mă gândesc că doamna respectivă venea în funcţie decisă să recupereze banii. Cum îşi recupera banii? Dând autorizaţii de construcţie pe criterii tehnice serioase? Cred că ştim cu toţii că nu. E vorba, evident, de un sistem de distribuire a şpăgii în sus, în ordine ierarhică. La următorul cutremur cine va fi de vină? Cei care au dat autorizaţii pe şpagă şi şefii lor care i-au pus în funcţii pe şpagă? Puţin probabil că vom discuta despre aşa ceva. Probabil că Oli Rehn şi finlandezii.
