Există o diferenţă serioasă între a avea o predispoziţie genetică şi între a fi obligat să fac boala. Diabetul de tip 2 are o încărcătură genetică importantă, însă mă întreb cât din această moştenire sunt gene şi cât sunt obiceiuri de viaţă, incluzându-le pe cele alimentare.

Unitatea de bază a organismelor vii este celula. Suntem alcătuiţi din mii de miliarde de celule şi fiecare dintre acestea are o barieră cu exteriorul, care este membrana celulară. Ea este alcătuită predominant din grăsimi, de unde unul dintre rolurile de importanţă excepţională a acestora în organism.

Pentru o înţelegere simplă nu voi alege decât patru dintre ele şi astfel avem ocazia să ne minunăm din nou de legătura dintre stilul de viaţă şi geneza bolilor, dar avem ocazia de asemenea să descoperim şi un drum adevărat, natural prin care ne putem întoarce la starea de sănătate reală, nu numai să întreţinem o stare cronică a unei afecţiuni ce se agravează de la an la an şi la care se pot adăuga boli paralele determinate de efectele adverse ale medicamentelor luate la nesfârşit.

Cunoştinţele potrivite vă fac principalul dumneavoastră medic. Sunteţi pregătiţi să schimbaţi obiceiuri aducătoare de boală în obiceiuri aducătoare de sănătate? V-am promis să vă povestesc despre grăsimi.

Cele patru pe care le-am ales sunt uleiurile vegetale hidrogenate, grăsimile animale, acizii graşi omega3 şi acizii graşi omega6. Primele sunt reprezentate  de margarină,  precum şi alte grăsimi folosite în industria alimentară, de dulciuri şi patiserie. Sunt incompatibile organismului uman.

În continuare avem grăsimile animale, cu o diferenţă importantă între carnea de vânat folosită sute de mii de ani şi carnea animalului de crescătorie, stimulat să crească în timp record, folosită intensiv de maxim o sută de ani. Grăsimea acestuia devine din ce în ce mai puţin compatibilă biologic cu noi, în orice caz, procentual ea trebuie să fie strict minoritară în interiorul nostru.

Mergând mai departe, în alimentaţia curentă acizii graşi omega6 depăşesc în proporţie de douăzeci-treizeci la unu acizii graşi omega3, când raportul lor ar trebui să fie de 1 la 1 sau, după alţi cercetători, de 4 la 1. Acizii graşi omega6 provin din uleiurile alimentare obişnuite, fără a considera  uleiul de măsline.

Aceştia nu sunt răi în sine, raportul nepotrivit îi face nocivi. Acizii graşi omega3 cu lanţ lung, specifici nouă, se găsesc în peşte. Cu lanţ scurt îi găsim în diverse vegetale, dar organismul uman poate avea o capacitate limitată de a-I transforma în acizi graşi cu lanţ lung, specific nouă.

Fie şi din această scurtă trecere în revistă şi amintindu-ne cam ce consumăm zilnic, ne dăm seama din ce suntem alcătuiţi. Nu este celulă, sistem sau organ care să nu sufere din cauza acestei realităţi.

În ceea ce priveşte diabetul, este necesar ca o celulă specializată să sintetizeze insulina. Ea este produsă şi eliberată în funcţie de mesaje ajunse pe membrana  celulară. Nu voi putea regla corect cantitatea de insulina produsă, deoarece  mesajele ajung pe o membrana îmbâcsită cu grăsimi nocive. Când săracul hormon trece totuşi în circulaţia generală, el va trebui, de asemenea, receptat tot de o celulă. Este ca şi cum am trimis scrisoarea, dar cutia poştală e stricată.

Aţi făcut astfel cunoştinţă cu rezistenţa la insulină, din cauza căreia nici amărâta de producţie hormonala pe care o mai am nu este bine folosită.

Schimbaţi această realitate tristă prin modificarea alimentaţiei şi prin administrare de acizi graşi omega3 din suplimenţi nutritivi de calitate.

DR. NICOLAE MIHU- medic specialist
Atestat Homeopatie
Master Psihoterapie şi Intervenţie Psihosocială
clinicasfantulmatei@yahoo.com  

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Diabetul zaharat de tip II - o opţiune? (II).

Comentarii