Există o serie de afecţiuni considerate ca fiind greu curabile sau incurabile. Eu vă propun următorul raţionament: omul reprezintă o structură de a cărei complexitate ne este încă greu să ne apropiem. Este preferabil, pentru a rezolva o problemă să nu mă complic cu atâtea necunoscute, ci să judec organismul în ansamblul său. Separând un organ sau o funcţie de întregul din care face parte, nu poţi înţelege cauza unei defecţiuni şi cu atât mai puţin nu o poţi remedia. Lasă ansamblul să funcţioneze, asigurându-i în mod corect condiţiile de existenţă pentru ca el să îşi poată păstra sau recăpăta starea de sănătate.

La o scară mult mai mică, la fel sunt şi autoturismele dumneavoastră. Dacă în rezervor aţi pune iaurt în loc de benzină, cu siguranţă v-ar durea sufletul, însă când cu voi înşivă faceţi acelaşi lucru, vă spuneţi că nu se întâmplă nimic. O serie de mici obiceiuri zilnice, subestimate sau necunoscute ca nocivitate, vă pot afecta în timp într-o măsură mult mai mare decât puteţi bănui.

Diabetul apare când glucoza se menţine crescută în sânge peste o anumită valoare. Este o boală ascunsă, pentru că nu doare. La fiecare caz nou descoperit mai poţi avea unul necunoscut. Nu există organ sau funcţie neafectate, direct sau indirect, în timp. Presupunând că omul este o locomotivă cu abur, glucoza este reprezentată de cărbuni, fiind cel mai bun combustibil atât cantitativ, cât şi calitativ. Pentru creier este singura sursă de energie, motiv pentru care, atunci când nu e folosită corect, pot apărea stări de anxietate, iritabilitate, depresie sau oboseală cronică.

Creierul guvernează toate reglările organismului, motiv pentru care, de exemplu, atunci când întâmpinăm o situaţie stresantă, în sânge sunt aruncaţi hormoni specifici ce ne ajută să depăşim obstacolul apărut. Aceste fenomene necesită energie, furnizată de glucoză. În mod normal, ar trebui să fim încordaţi numai atât timp cât avem de rezolvat o problemă, după care să revenim la starea de repaus, adică relaxaţi. Când aţi experimentat ultima oară o relaxare adâncă, profundă şi de durată? Se pare că în mod obişnuit mentalul nostru ar trebui să fie ca o apă liniştită. Oare poţi să vezi prin una tulbure? Când stimulii stresanţi se repetă la intervale scurte, încordarea se perpetuează, putând să se permanentizeze.

Anxietatea e definită ca o frică fără motiv, specifică secolului XX şi începutului de secol XXI. În aceste condiţii, echilibrul între hormonii de stres, glucoză şi insulină poate fi bulversat, favorizând instalarea diabetului. Mulţi pacienţi cu această afecţiune au putut experimenta creşteri de glicemie în perioade de suprasolicitare psihică. Deci, vă rog frumos, fiţi mai liniştiţi!

O să aleg în continuare un raţionament, legat tot de stilul dumneavoastră de viaţă, însă de data aceasta este vorba de nutriţie.

DR. NICOLAE MIHU- medic specialist
Atestat Homeopatie
Master Psihoterapie şi Intervenţie Psihosocială

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Diabetul zaharat de tip II - o opţiune? (I).

Comentarii