Despre decaloguri și nu numai

Ca istoric am apreciat mereu lucrările colegilor mei care s-au remarcat prin demonstrația clară și coincisă, care au prezentat concluzii bazate pe fapte și documente, care au urmărit adevărul și au relevat momentul istoric sine ira et studio.

În calitatea mea de creștin ortodox am urmărit totdeauna cu mare atenție predicile susținute duminică de duminică sau cu prilejul unor sărbători tradiționale și atenția mi-a fost mereu reținută de acele intervenții care s-au remarcat prin puterea de a sintetiza într-un cuvânt duhovnicesc esența unui mesaj transmis de Biblie, transmis oricum sub forma unei parabole. Experiența personală de la catedră m-a învățat că este mult mai greu să spui lucruri importante intr-o manieră sintetică, decât să le prezinți in estenso și riscând să pierzi atenția unei audiențe bombardate deja de mii de informații provenite de pe cele mai diverse canale media.

Prin urmare nu este de mirare că am așteptat cu nerăbdare apariția decalogurilor aparținând Înaltpreasfințitului Părinte Calinic și prezentate credincioșilor veniți mereu la slujbele de la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Decalogurile. Repere morale despre omul contemporan, publicate la Editura Crimca în iunie 2025, reprezintă o apariție editorială care nu poate trece nesemnalizată întrucât vorbim aici despre un adevărat bilanț, o sumă a unor reflecții rezultate din experiența de decenii a autorului pe tărâmul studiilor teologice.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic nu este doar un om al Bisericii Ortodoxe, ci și unul al Cetății, având o pregătire absolut impresionantă, demnă de un adevărat intelectual. Din această cauză Decalogurile nu sunt doar simple remarci sau observații ale unui chiriarh, ci ele reprezintă mai degrabă un îndemn la reflecție. Dar, cred că mai important teste să subliniem efortul autorului de a construi aceste decaloguri, mai ales că ele sunt grupate pe evenimente și dedicate unor anumite categorii socio-profesionale.

Practic, efortul autorului este unui care încearcă să cuprindă întreaga societate, pornind de la cei tineri și ajungând la cei vârstnici, trecând prin cele mai diverse grupuri de profesii. Nu sunt uitați mirenii, dar nici clericii, iar cele 130 de decaloguri cuprind și numeroase rugăciuni construite pe același tipic ca și decalogurile.

Este foarte greu să faci o prezentare sintetică a unei astfel de lucrări care este ea însăși o sinteză prin excelență, mai ales atunci când ai avut ocazia să asculți majoritatea decalogurilor rostite chiar de către meșterul acestora. De aceea, închei cuvântul meu prin îndemnul de a citi acest volum care se prezintă excelent din punct de vedere editorial și care, o spun cu toată puterea, se va înscrie în rândul lucrărilor teologice care vor rămâne nu doar în memoria cititorului, dar care vor îndemna la reflecție și vor fi obiect de studii nu doar pentru tinerii teologi.

Prof. univ. dr. Gheorghe ONIȘORU