Decalog la Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

1. Urcă treptele scării desăvârșirii, revelată cândva lui Iacov, de la despătimire la iluminare și de la iluminare, prin credință, la unirea cu Dumnezeu.
2. Disciplinează-ți dorințele nepotrivite prin asceză, o formă de descoperire, prin har și voință luminată, a adevăratei libertăți în Iisus Hristos.
3. Cultivă smerenia, poartă a Împărăției lui Dumnezeu, nu doar ca pe o virtute, ci ca pe o descoperire a propriei tale nimicnicii, în care Cel Multmilostiv Își revarsă plinătatea.
4. Dobândește virtutea ca pe o golire de tot ce este stricăcios, fără a ignora slăbiciunile tale și lupta ta între cădere și ridicare, între păcat și virtute, între viață și moarte.
5. Dobândește tăcerea prin rugăciune fără cuvinte, fortăreață împotriva păcatului, în care sufletul se deschide spre harul divin, iar mintea, spre fericita întristare.
6. Caută isihia, calea rugăciunii neîntrerupte, dar nu ca pe o ieșire din sine, ci ca pe o coborâre a minții în inimă, taina propriei existențe.
7. Contemplă, prin pocăință, nevoință și suferință, tainele lui Dumnezeu, iar în fiecare lacrimă mărturisește-ți dorul de veșnicie și desăvârșire.
8. Îmbracă haina smereniei ca pe o recunoaștere a propriei fragilități, dar și ca să arăți măreția harului ce lucrează în tine.
9. Adu-ți aminte mai des că ești muritor, deschizând sufletului orizontul veșniciei, însă nu obsesiv ori deprimant, ci ca să alungi frica de moarte.
10. Eliberat de mânie, clevetire, minciună, hulă, trândăvie, arghirofilie, slavă deșartă, mândrie, dobândește pacea, iruptă din iubirea Preasfintei Treimi.

† Calinic,

Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților