,,Și erau de față în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Și El, răspunzând, le-a zis: Credeți, oare, că acești galileieni au fost ei mai păcătoși decât toți galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. [...] Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.’’
Pentru a întări importanța capitală a pocăinței, a schimbării minții și a vieții, Hristos face uz de faptul că unii evrei prezenți vesteau despre un fapt tragic întâmplat: câțiva bărbați galileeni, în timp ce sacrificau, după obicei, animalele aduse pentru jertfă, fuseseră uciși de către soldații romani (motiv pentru care sângele galileenilor a fost vărsat pe același pământ, amestecându-se cu cel al animalelor sacrificate). Acest mic detaliu, sumar descris, se regăsește doar în Evanghelia după Luca.
În cele spuse mai departe Hristos subliniază că, deși între o tragedie precum cea menționată și victimele ei nu se poate neapărat stabili o relație de tip cauză-efect, faptă-răsplată, totuși poate fi (și ar trebui) luată ca un semn. Mai mut, Hristos amintește altă tragedie bine cunoscută în Ierusalim la acea vreme (prăbușirea fatală a turnului Siloam peste 18 oameni), subliniind că nu pentru că ar fi fost mai păcătoși între israeliți au murit cei 18, însă o soartă asemănătoare așteaptă pe toți cei ce vor refuza să primească evanghelia lui Hristos.
Aceste două cazuri arată imprevizibilitatea vieții și necesitatea unei relații apropiate cu Dumnezeu. Asemenea evenimente, spune Hristos, trebuie privite ca un avertisment venit din partea lui Dumnezeu, un avertisment ce cheamă poporul la o pocăință generală.
Însă, mai presus de aceste fapte istorice amintite, Hristos le spune ascultătorilor o pildă de mare profunzime, o pildă ce adaugă o dimensiune suplimentară mesajului transmis mai sus: pilda smochinului neroditor. Simbolistica ei este destul de ușor de intuit. Proprietarul ce avea acel smochin în via sa este Dumnezeu. Smochinul este poporul ales, Israel (prin extensie - umanitatea întreagă). Cei trei ani în care Stăpânul trecuse pentru a căuta fără succes rod simbolizează: primul an - timpul patriarhilor din Vechiul Testament, al doilea an - timpul Legii și al profeților, anul al treilea - timpul Evangheliei. Concluzia logică a pildei este că Hristos este simbolizat tocmai de acel grădinar. El e cel ce mijlocește, plin de milă, pentru ca umanitatea (smochinul) să fie lăsată încă un an.
O altă interpretare a parabolei vede în smochinul sterp Sinagoga, căreia Hritsos îi acordă o păsuire ce va dura pâna la a doua Sa Venire.
Spre deosebire de episodul blestemării smochinului neroditor regăsit la ceilalți evangheliști sinoptici (Mc. 11,12-14; 20-23 și Mt. 21, 18-21), în Evanghelia după Luca smochinul mai primește o șansă. Însă, acest aspect poate însemna și faptul că la Luca, episodul istoric al blestemării smochinului devine parabolă.
Mesajul acestei evanghelii este fără îndoială despre importanța pocăinței, mai ales despre prioritatea ei asupra oricărui alt demers. De asemenea, este despre a înțelege importanța roadelor date la timpul lor. Dumnezeu ne-a înzestrat pe toți cu diverse calități (talanți) ce se cer înmulțite, actualizate, iar la vremea roadelor desigur nu vrem să fim asemenea smochinului fără rod.
În pilda smochinului sunt arătate răbdarea și mila lui Dumnezeu. Stăpânul viei cere tăierea smochinului, însă grădinarul cere o șansă suplimentară și promite să îngrijească atent smochinul pentru a face rod în următorul an. Vedem că Dumnezeu oferă șanse repetate pentru pocăință și întoarcere la o viață după voia Sa.
Dumnezeu este răbdător, este milostiv, dar, în cele din urmă, așteaptă de la fiecare din noi roade la vreme. Mesajele cuprinse în această evanghelie au implicații profunde. Ne amintesc faptul că viața fiecăruia este fragilă și că este înțelept să fim pregătiți pentru vremea roadelor (judecata lui Dumnezeu) în orice moment. Suntem îndemnați să ne examinăm viața și, deoarece mila lui Dumnezeu este întotdeauna disponibilă, să ne întoarcem pe calea ce duce spre Împărăția Lui.
Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC