Evanghelia zilei

„Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: «Scris este: ‘Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!’». Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi. Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: «De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac»! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: «Cum s-a uscat smochinul îndată»? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: «Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, şi aşa va fi».” 

Când a intrat în templu Domnul Iisus Hristos a alungat de acolo pe schimbătorii de bani şi pe cei care făceau negoţ în acel loc sfânt al iudeilor. Apoi, El a vindecat orbii şi şchiopii care erau în templu, ca semn văzut al puterii şi autorităţii Sale divine. În finalul pasajului evanghelic de astăzi vedem că Mântuitorul a blestemat un smochin. Ne putem întreba pe bună dreptate: oare de ce a blestemat smochinul? Sfântul Evanghelist Matei ne aminteşte că smochinul era crescut lângă drum şi era frumos înfrunzit. Făcând o paralelă cu felul de a fi al omului putem conchide că rodul nu s-a mai maturizat, nu s-a mai plinit, deoarece i s-a luat puterea de a înţelege şi de a lucra cele plăcute lui Dumnezeu. Deoarece smochinului îi lipseau roadele, el a devenit un simbolul al nerodiri, al frumuseţii fără finalitate înveşnicită. Nu este suficient doar să auzi Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să şi rodeşti prin acest cuvânt. Iar cei care nu rodesc sau nu vor să rodească, pierd şansa de a deveni plinitori ai poruncilor divine. 

Sf Ioan Iacob de la Neamţ, aşa ne învaţă: „Un dram de viață cât mai este, / În lumea asta să trăiești, / Jertfește-l numai pentru suflet, / Și lasă grijile lumești."

Pr. Dumitru PĂDURARU