Fanatismul nu este credință, ci judecată în locul lui Dumnezeu

Credința fanatică este credința care urăște pe alții în numele lui Dumnezeu și nu are la bază dreapta socoteală.

Are un elan în toate: în post, în nevoință, în milostenie, în lepădarea de sine, în metanii, dar n-are dreaptă socoteală în ceea ce face. Fanaticul este asemenea cu un om care încarcă o mașină cu fel de fel de bunătăți și pe urmă îi dă drumul la o vale mare, fără frână. Se duce și unde ajunge, se răstoarnă. Gata! Așa-i credința fanatică. Deci este o credință care nu are echilibru, o credință fără dreaptă socoteală. O ia într-o parte și mai încolo se răstoarnă.

Nu așa! Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credință în Iisus Hristos și dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă. Dumnezeiasca Scriptură zice: „Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga. Calea de mijloc este cale împărătească”.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, 2000, p. 97, Sursa: Doxologia.ro)